Treceți la conținutul principal

Gânduri la o cafea...

V-ați dorit vreodată să aveți un moment de liniște.  Liniște deplină. Un moment în care nimeni și nimic să nu vă tulbure. Să nu aveți nici o grijă, nici un gând,  nimic.

Da, da știu, nu se poate așa. Lumea în care trăim e tot mai agitată.  Serviciu este un loc unde nervii sunt întinși la maxim...
Cred că oamenii sunt agitați și agitația aceasta se transmite. Ca și când Cineva ne transmite ceva, un fel de " unde"  de agitație supremă și noi le preluăm.
Suntem asemeni unor păpuși dintr-un spectacol de păpuși, în care ne mânuiește cineva cum dorește, iar noi nu ne putem împotrivi. Dorințele noastre nu contează.


Pe de altă parte....
Este și dorința omului de a face mai mult, tot mai mult până când cade jos.

Intrebarea este: Cine ne ridică? Avem forța necesară? Avem un sprijin în cei din jur?
Grea întrebare,  greu răspuns.

Într-o mare de neliniște, trebuie să ne găsim linistea. Cum?
Perseverență.
Voință.
Dorința de a judeca limpede.
Să învățăm să renunțăm la unele lucruri pentru a avea momente de calm.
Să ne bucurăm sufletul cu o mică surpriză.

O cafea!
O poveste la o cafea!
Sau gânduri liniștite la o cafea. 😉

Pentru voi,
În jumătate de oră de calm,
Care s-a dus.
      T. A.




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe