Treceți la conținutul principal

Momente liniștite la un pahar cu vin

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Timpul trece prea repede.
Ne dăm seama de acest lucru, doar în momentul în care întâlnim oameni care la un moment dat au însemnat ceva în viața noastră. Când te întorci "prin amintirile " comune simți cum timpul iarăși s-a "jucat" cu tine.
Timpul...
Poate noi, oamenii,  nu prețuim timpul. Vrem să treacă mai repede.
Dimineața...ne dorim să fie ora 15 să mergem acasă...înainte de a ajunge la serviciu!🙂
Mai târziu așteptăm cu nerăbdare să se facă o anumită oră pentru serialul preferat, sau emisiunea preferată.
Și tot așa.

Timpul...
E mai scurt?
Unii cercetători așa afirmă. Uneori și eu înclin spre asta, dar deseori mă gândesc că poate îmi doresc să fac multe lucruri. Poate reușesc, dar pe termen lung...nu mai rezist.
Și atunci încep să dau vina pe timp.
Deci...El e de vină!😉

Sunt momente în viață când ne apropiem de cineva, pentru că experiențele prin care treci te aduc împreună. După un timp în care nu te vezi, în care nu știi unul de altul e cumva altceva sau...altcineva.
În fața ta parcă nu mai este aceeași persoană.
E, dar nu mai e.
Sau...
Poate eu m-am schimbat. Nu mai cred tot, văd o altă fața a celui de lângă mine.
Mda...

Timpul acesta care ne aduce fire albe și ne dă puțină minte, care ne determină să gândim, nu să avem fluturi în stomac, să fim practici, nu să visăm.

Doi oameni.
Două inimi.
Amintiri.
Zâmbete la un pahar cu vin.
Doi străini.

" Mai scrii?" ... " Știi, ea scrie!"
Eu: " Scriu, dar tu nu citești."

...râsete...
"Ai dreptate"
Eu: " Știam"

Vedeți?
Amintiri.
Dureroase, încă.
Timpul?
Timpul e prietenul meu, chiar dacă-mi pictează firele albe. Pentru că-mi așterne uitarea și îmi aduc aminte doar de momentele frumoase, pline de emoție.
Nici mai mult, nici mai puțin.

Timp peste timp.
Viață.
Bucurie.
Dorința de a fi Eu, de a scrie, de a judeca lucrurile, de a decide asupra propriei vieți.
Libertate.
Cu un preț uriaș, cumplit...
Dar...libertate.
😎

Pentru voi,
     T. A.


P. S.  Într-o zi o să scriu despre asta, nu acum.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Doar...supărare?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu mai am puțin și ... Fără cuvinte. Cei care urmăriți relatările mele știți deja că doar când sunt supărată nu mai am cuvinte. Și chiar sunt. Păi încerc de 2 luni să mă educ, să fiu calmă, calmă să accept tot ce ni se zice, deși mintea mea logică îmi spune că nu e chiar așa. Încerc să dau speranță celor din jur, să-mi educ răbdarea... Măi, dar până când? Aștept soluții. Aștept decizii concrete, nu abureli. Și da, am așteptări, așa ca un simplu cetățean al țării acesteia. De ce să nu am? Muncesc AICI. Cotizez AICI. Fac voluntariat AICI. Imi cresc copii AICI. Și nu pot să am așteptări? Vreau să văd ceva concret, nu povești, nu certuri. Nu mă interesează certurile lor și acuzațiile, mă interesează faptul că stau de 2 luni în casă ca să nu pun presiune pe sistemul medical. Serios? Dar de ce? Sistemul medical de ce să nu mă vindece? Ha? De ce să nu primesc tratament dacă am nevoie? Sau alții? Nu am nimic cu oamenii care pleacă- vin. Dar ei...

Vitamina B12

A sosit toamna! A început școala... "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la viața toată." Ș tiu, știu nu vă dau o știre senzațională!  Doar că de câteva zile mă uit în jurul meu și văd efectele...  Părinți stresați deja de copii, de activitățile lor mai precis. Fie vorba între noi, este mult mai ușor în vacanță când nu-i mai verifici temele, nu-l mai asculți sau nu mai pierzi ore în șir ducând și așteptându-l de la activitățile pe care le are: înot, dans, balet, tenis... engleză!  Când copilul tău este talentat are cam toată săptămâna activități după cursuri.  Distracție la maxim, pentru părinți!  Iată că au trecut doar două săptămâni de școală, dar chipurile părinților sunt obosite parcă nici nu au fost în concediu. Numără zilele până la sâmbătă. Iar când mai aud că și ziua de sâmbătă le este ocupată, că le-a făcut program prâslea, î...