Treceți la conținutul principal

Sfaturi înainte de Crăciun

În perioada aceasta toată lumea vrea să bifeze o activitate caritabilă.
Păi oameni buni, treziți-vă!
Dacă vreți să ajutați faceți acest lucru permanent în viața voastră. Schimbați persoanele pe care le ajutați, că unii se învață că trebuie să primească și gata.
Cercetați bine înainte de a ajuta să fiți convinși 100% că gestul vostru ajută. Nu mai bifați și gata.
Iar dacă ați ajutat, uitați. Uitați pur și simplu ca să puteți ajuta iarăși.
Dacă e greu?
Da.
E tare greu să faci bine fără să dea bine la TV. E foarte greu fără să spui celor de lângă tine, e deosebit de frustrant, chiar. Cum să nu postez eu de acolo?
Dragii mei, gestul bun e al meu, e ceva intim. Știu eu și e de ajuns. Așa trebuie să gândiți.
Și încă un lucru important: gestul contează. În cele mai multe cazuri. Gestul.
Dacă omul este cu adevărat necăjit se bucură și de colinda ta și de un cozonac pe care il duci.
Dacă nu, dacă începe să spună: atât? Atunci nu il merită nici pe acela. Scuturați-vă mâinile și nu vă uitați înapoi. Că nu merită.

Dacă sunt supărată?
Doar amărâtă.
Nu-mi place să bifez. Dacă fac un lucru îl fac bine și din suflet. E modul meu de a fi. Mai bine zic NU, decât să fac degeaba.
Dar atitudinea din această perioadă e atât de greșită la unii încât mă....
Mă abțin. Cu greu.🙂

Sfatul meu e să ajutați dacă asta simțiți, dar pentru voi, nu pentru alții.  Și încă un lucru: oferiți voi. Să vedeți fața,  ochii, gesturile.
In două minute știți dacă ați făcut bine sau nu.
Dacă nu sunteți mulțumit cu alegerea făcută să nu vă supărați.  Ați ales. Știți însă că a doua oară nu o să  mai fie această alegere.

Uite așa m-am răcorit.
Măcar să vă învăt ceva în seara aceasta.
Deci: uitați binele pe care-l faceți, dar nu uitați niciodată pe cel care v-a făcut bine.

Pentru voi,
     T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Povestea unei cești de cafea

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Prietena mea îmi spunea zilele trecute că orice problemă are o rezolvare. Și sunt convinsă de asta. Doar că timpul...până la rezolvare  e greu. Revenind asupra ultimului articol... Fiecare loc are amprenta celor care stau acolo. E foarte greu să ștergi o "amprentă" Știu acest lucru pentru că eu am încercat ani de zile să fac asta.🙂 Intr-un final, am crezut că am reușit,  dar nu a fost să fie. Am plecat și am luat-o de la capăt.  Uite-așa! Despre acest lucru am citit un articol ieri, foarte interesant scris de un biolog renumit. Dacă retin bine, titlul era ceva de genul: Nu ești cine crezi că ești. Simpatică teorie. Demonstrată de altfel. Te pune cu totul pe gânduri. Dar despre ea...într-o altă seară. În seara aceasta : Povestea unei cești de cafea. O poveste spusă de marele părinte Arsenie Boca. Noi, cei din România,  știm cine este. Pentru cei din afara țării care citiți: părintele Arsenie este un mare sfânt

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat