Treceți la conținutul principal

Fericirea din/dintre noi

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie.  La multi ani, tuturor!
Cu întârziere, știu, dar...am revenit!
Mă gândeam zilele trecute că am făcut o pauză lungă. Cam...da.

Pentru că este început de an...

                               Fericirea

Fiecare dintre noi își dorește sa fie fericit. Doar că de multe ori căutăm fericirea la cei din jurul nostru. Uităm cu desăvârșire că suntem cu adevărat fericiți numai atunci când sufletul nostru e fericit.

Fericirea nu vine de la alții.
Fericirea e proprie, personală.
Nu partenerul te face fericită, tu ești fericită singură dacă mulțumirea este în inima ta.
Ceea ce vreau sa spun e că de cele mai multe ori avem așteptări mari de la cel de lângă noi, dar așteptările acestea duc de cele mai multe ori la dezamăgiri imense.
De ce?
Vă spun eu,  din experiență, pentru că oamenii sunt egoiști chiar și în relațiile apropiate. Confortul vieții contează de cele mai multe ori.
E drept există și exceptii.
Citeam ieri câteva cuvinte scrise de un prieten despre familie, relații și mă gândeam cât de puțini sunt cei care își doresc ca partenera să fie fericită. Așa, cu simplitate, cu simțire, din toată inima.

Fericirea...
Fericirea e atunci când împarți o portocală.
Când îți dorești să vezi o persoană permanent.
Când vrei să fie lângă tine 25 din 24 de ore!
Când pur și simplu râzi la glumele răsuflate, pentru că numai tu și el le înțelegeți și nimeni altcineva.

Fericirea...
E dorința pură de a fi în inima celuilalt.
E voința de a schimba lumea.
E durere- pasiune- bucurie-plăcere.
Fericirea...

***
În noul an: Cu fericire înainte!
Vorba bunului meu prieten: Să aveți împliniri mărețe!
Iar eu...să scriu cât mai mult.
Pentru voi,
         T. A


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Planul

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive,  nici nu contează care. Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀 Păi cum e posibil? Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic? D a, cam așa. Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra. Ai îmbătrânit,  râdeți voi. Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină. Vreau primăvară! Vreau culoare! Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute. Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori. Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar. Vreau să nu mai uit cuvinte! Și vreau să nu mai uit de mine. Pentru că ...

Frumusețea cititului

M i-am prins flori în păr și fluturi în suflet și zâmbesc spre voi cu bunătate și tristețe. Știu, știu o să mă întrebați de ce tristețe! Păi.. E greu de explicat. E greu de înțeles chiar și de către mine! Așa că, mi-am propus să las tristețea pentru cinci minute într-un colț al inimii mele și să vorbesc cu voi! Da, da...scrisul meu e un mod de a povesti cu voi! V -am prezentat o carte interesantă de citit acum două zile. Normal că trebuie să vă prezint foarte pe scurt și continuarea. Dar să știți că am ales la întâmplare, din dorința de a cunoaște alt scriitor, pentru că m-am împotmolit la ultima carte pe care am achiziționat-o al lui Haruki Murakami , Underground . Îmi place atât de mult cum scrie, dar aici nu am putut să trec de 50 de pagini. Cum să vă spun, am înțeles că este prezentat un atentat, dar nu pricep de ce ar trebui să prezinți o mulțime de oameni cu trăirile lor din acel moment. Disperarea oamenilor, lipsa de ajutor și de compasiune cumva șochează. Două lumi, u...