Treceți la conținutul principal

Fericirea din/dintre noi

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie.  La multi ani, tuturor!
Cu întârziere, știu, dar...am revenit!
Mă gândeam zilele trecute că am făcut o pauză lungă. Cam...da.

Pentru că este început de an...

                               Fericirea

Fiecare dintre noi își dorește sa fie fericit. Doar că de multe ori căutăm fericirea la cei din jurul nostru. Uităm cu desăvârșire că suntem cu adevărat fericiți numai atunci când sufletul nostru e fericit.

Fericirea nu vine de la alții.
Fericirea e proprie, personală.
Nu partenerul te face fericită, tu ești fericită singură dacă mulțumirea este în inima ta.
Ceea ce vreau sa spun e că de cele mai multe ori avem așteptări mari de la cel de lângă noi, dar așteptările acestea duc de cele mai multe ori la dezamăgiri imense.
De ce?
Vă spun eu,  din experiență, pentru că oamenii sunt egoiști chiar și în relațiile apropiate. Confortul vieții contează de cele mai multe ori.
E drept există și exceptii.
Citeam ieri câteva cuvinte scrise de un prieten despre familie, relații și mă gândeam cât de puțini sunt cei care își doresc ca partenera să fie fericită. Așa, cu simplitate, cu simțire, din toată inima.

Fericirea...
Fericirea e atunci când împarți o portocală.
Când îți dorești să vezi o persoană permanent.
Când vrei să fie lângă tine 25 din 24 de ore!
Când pur și simplu râzi la glumele răsuflate, pentru că numai tu și el le înțelegeți și nimeni altcineva.

Fericirea...
E dorința pură de a fi în inima celuilalt.
E voința de a schimba lumea.
E durere- pasiune- bucurie-plăcere.
Fericirea...

***
În noul an: Cu fericire înainte!
Vorba bunului meu prieten: Să aveți împliniri mărețe!
Iar eu...să scriu cât mai mult.
Pentru voi,
         T. A


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe