Treceți la conținutul principal

O viață împlinită

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
De cele mai multe ori viața te încearcă de câteva ori pe zi. Important este să reușești cumva să depășești fiecare moment, iar seara să poți spune: Am avut o zi interesantă, din care am învățat ceva.
Credeți că tot timpul am gândit așa?
Nu. Nu. Cu siguranță, nu.
Dar am învățat, în fiecare zi, am căutat să cunosc, am încercat să înțeleg, am înfruntat cu demnitate încercările vieții și am ajuns la concluzia:
Nimeni nu te poate face fericit, dacă nu vrei tu să fii.🙂
Astăzi vreau să vă vorbesc despre secretul meu,
despre modul in care am reușit în tot ceea ce mi-am propus.

Opt sfaturi pentru a reuși:

Ca să reușești trebuie să îți dorești.
Să te implici.
Să îți faci un plan.
Să ai un scop bine-determinat, viabil.
Să îți fixezi obiective realiste.
Să aloci timp pentru parcurgerea tuturor pașilor ca să-ți îndeplinești scopul.
Să muncești zi lumină.

Și foarte, foarte important să ai încredere că vei reuși.

Știți, de fiecare dată când vorbesc despre dorința omului de a avea cât mai multe, spun o glumă. 🙂
Astăzi trebuie să o auziți și voi, vrând-nevrând.

Se spune că un om se ruga în fiecare zi:
Doamne,  te rog Doamne ai milă de mine, că sunt sărac și vai de mine...
Fă Doamne ceva si ajuntă-mă să câștig la loto.
Zi de zi.
Aceleași cuvinte, ba chiar mai multe.
Cu explicații cât de greu o duce, câte guri are de hrănit...
Zi de zi. Oră de oră.
Într-o seară însă când se ruga el de zor... Bum!
O lumină! 
Încremenește.
O voce supărată, de-a dreptul iritată îi spune: Auzi, dar tu ai de gând să joci odată?
🙂🙂🙂

Așa suntem și noi.
Cerem, dar nu facem nimic.
Ne dorim, dar nu ne mișcăm din confortul vieții pentru a obține.
Vrem, dar nu luptăm.
Dar...
Fără luptă și muncă nu se poate.

Există însă,  oameni care muncesc, dar nu au. Pare ciudat, dar sunt foarte mulți.
M-am întrebat deseori cum se poate asta.
Explicația este simplă.
Egoismul îi ține pe loc sau în regres.

Eu am învățat ceva:
de câte ori dau, primesc.
De câte ori primesc, dau.
Acesta e secretul meu, acesta este modul meu de viață.
De ce?
Să vedem:
Când dau, sunt fericită.
Când primesc și mai fericită!

Fericirea e o stare de bine.
Imi aduce liniște.
Liniștea mă face să lucrez cu spor.
Munca îmi face plăcere.
Reușita în muncă îmi dă încredere.
Încrederea mă determină să-mi ating scopul.
Logic, nu?

Eu sunt doar un om încercat de viață, care încearcă să aducă puțin zâmbet pe fața voastră. Nu sunt specialist, sunt doar cea care pune puțin sclipici în ceea ce face pentru a-i îndemna pe ceilalți să-și depășească temerile, să devină ceea ce îți doresc și să-și îndeplinească visele.

Există, însă, specialiști de la care puteți învăța cu siguranță mult mai multe despre o viață plină de succes și prosperitate. Vă îndemn să mergeți la seminariile gratuite organizate de "Atrage abundența în viața ta!" Mai multe detalii găsiți aici: https://www.atrageabundenta.ro/.

Pentru că astăzi suntem într-o zi de odihnă și afară își face încet simțită prezența primăvara, vă îndemn: Zâmbiți în fiecare clipă, împărțiți bucurie în jurul vostru și veți avea o viață împlinită.


        Pentru voi,
                   T.A.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Reconectare la umanitate

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi. Î n ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.   M ă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...