Treceți la conținutul principal

O viață împlinită

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
De cele mai multe ori viața te încearcă de câteva ori pe zi. Important este să reușești cumva să depășești fiecare moment, iar seara să poți spune: Am avut o zi interesantă, din care am învățat ceva.
Credeți că tot timpul am gândit așa?
Nu. Nu. Cu siguranță, nu.
Dar am învățat, în fiecare zi, am căutat să cunosc, am încercat să înțeleg, am înfruntat cu demnitate încercările vieții și am ajuns la concluzia:
Nimeni nu te poate face fericit, dacă nu vrei tu să fii.🙂
Astăzi vreau să vă vorbesc despre secretul meu,
despre modul in care am reușit în tot ceea ce mi-am propus.

Opt sfaturi pentru a reuși:

Ca să reușești trebuie să îți dorești.
Să te implici.
Să îți faci un plan.
Să ai un scop bine-determinat, viabil.
Să îți fixezi obiective realiste.
Să aloci timp pentru parcurgerea tuturor pașilor ca să-ți îndeplinești scopul.
Să muncești zi lumină.

Și foarte, foarte important să ai încredere că vei reuși.

Știți, de fiecare dată când vorbesc despre dorința omului de a avea cât mai multe, spun o glumă. 🙂
Astăzi trebuie să o auziți și voi, vrând-nevrând.

Se spune că un om se ruga în fiecare zi:
Doamne,  te rog Doamne ai milă de mine, că sunt sărac și vai de mine...
Fă Doamne ceva si ajuntă-mă să câștig la loto.
Zi de zi.
Aceleași cuvinte, ba chiar mai multe.
Cu explicații cât de greu o duce, câte guri are de hrănit...
Zi de zi. Oră de oră.
Într-o seară însă când se ruga el de zor... Bum!
O lumină! 
Încremenește.
O voce supărată, de-a dreptul iritată îi spune: Auzi, dar tu ai de gând să joci odată?
🙂🙂🙂

Așa suntem și noi.
Cerem, dar nu facem nimic.
Ne dorim, dar nu ne mișcăm din confortul vieții pentru a obține.
Vrem, dar nu luptăm.
Dar...
Fără luptă și muncă nu se poate.

Există însă,  oameni care muncesc, dar nu au. Pare ciudat, dar sunt foarte mulți.
M-am întrebat deseori cum se poate asta.
Explicația este simplă.
Egoismul îi ține pe loc sau în regres.

Eu am învățat ceva:
de câte ori dau, primesc.
De câte ori primesc, dau.
Acesta e secretul meu, acesta este modul meu de viață.
De ce?
Să vedem:
Când dau, sunt fericită.
Când primesc și mai fericită!

Fericirea e o stare de bine.
Imi aduce liniște.
Liniștea mă face să lucrez cu spor.
Munca îmi face plăcere.
Reușita în muncă îmi dă încredere.
Încrederea mă determină să-mi ating scopul.
Logic, nu?

Eu sunt doar un om încercat de viață, care încearcă să aducă puțin zâmbet pe fața voastră. Nu sunt specialist, sunt doar cea care pune puțin sclipici în ceea ce face pentru a-i îndemna pe ceilalți să-și depășească temerile, să devină ceea ce îți doresc și să-și îndeplinească visele.

Există, însă, specialiști de la care puteți învăța cu siguranță mult mai multe despre o viață plină de succes și prosperitate. Vă îndemn să mergeți la seminariile gratuite organizate de "Atrage abundența în viața ta!" Mai multe detalii găsiți aici: https://www.atrageabundenta.ro/.

Pentru că astăzi suntem într-o zi de odihnă și afară își face încet simțită prezența primăvara, vă îndemn: Zâmbiți în fiecare clipă, împărțiți bucurie în jurul vostru și veți avea o viață împlinită.


        Pentru voi,
                   T.A.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

hello...is me!

Hello...sunt eu! Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu! Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu! Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ... Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă. De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție... Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți. Sunt eu! Tu?- neîncrezători... EU! Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!" Știu, îmi pare rău, nu vre...