Treceți la conținutul principal

O viață împlinită

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
De cele mai multe ori viața te încearcă de câteva ori pe zi. Important este să reușești cumva să depășești fiecare moment, iar seara să poți spune: Am avut o zi interesantă, din care am învățat ceva.
Credeți că tot timpul am gândit așa?
Nu. Nu. Cu siguranță, nu.
Dar am învățat, în fiecare zi, am căutat să cunosc, am încercat să înțeleg, am înfruntat cu demnitate încercările vieții și am ajuns la concluzia:
Nimeni nu te poate face fericit, dacă nu vrei tu să fii.🙂
Astăzi vreau să vă vorbesc despre secretul meu,
despre modul in care am reușit în tot ceea ce mi-am propus.

Opt sfaturi pentru a reuși:

Ca să reușești trebuie să îți dorești.
Să te implici.
Să îți faci un plan.
Să ai un scop bine-determinat, viabil.
Să îți fixezi obiective realiste.
Să aloci timp pentru parcurgerea tuturor pașilor ca să-ți îndeplinești scopul.
Să muncești zi lumină.

Și foarte, foarte important să ai încredere că vei reuși.

Știți, de fiecare dată când vorbesc despre dorința omului de a avea cât mai multe, spun o glumă. 🙂
Astăzi trebuie să o auziți și voi, vrând-nevrând.

Se spune că un om se ruga în fiecare zi:
Doamne,  te rog Doamne ai milă de mine, că sunt sărac și vai de mine...
Fă Doamne ceva si ajuntă-mă să câștig la loto.
Zi de zi.
Aceleași cuvinte, ba chiar mai multe.
Cu explicații cât de greu o duce, câte guri are de hrănit...
Zi de zi. Oră de oră.
Într-o seară însă când se ruga el de zor... Bum!
O lumină! 
Încremenește.
O voce supărată, de-a dreptul iritată îi spune: Auzi, dar tu ai de gând să joci odată?
🙂🙂🙂

Așa suntem și noi.
Cerem, dar nu facem nimic.
Ne dorim, dar nu ne mișcăm din confortul vieții pentru a obține.
Vrem, dar nu luptăm.
Dar...
Fără luptă și muncă nu se poate.

Există însă,  oameni care muncesc, dar nu au. Pare ciudat, dar sunt foarte mulți.
M-am întrebat deseori cum se poate asta.
Explicația este simplă.
Egoismul îi ține pe loc sau în regres.

Eu am învățat ceva:
de câte ori dau, primesc.
De câte ori primesc, dau.
Acesta e secretul meu, acesta este modul meu de viață.
De ce?
Să vedem:
Când dau, sunt fericită.
Când primesc și mai fericită!

Fericirea e o stare de bine.
Imi aduce liniște.
Liniștea mă face să lucrez cu spor.
Munca îmi face plăcere.
Reușita în muncă îmi dă încredere.
Încrederea mă determină să-mi ating scopul.
Logic, nu?

Eu sunt doar un om încercat de viață, care încearcă să aducă puțin zâmbet pe fața voastră. Nu sunt specialist, sunt doar cea care pune puțin sclipici în ceea ce face pentru a-i îndemna pe ceilalți să-și depășească temerile, să devină ceea ce îți doresc și să-și îndeplinească visele.

Există, însă, specialiști de la care puteți învăța cu siguranță mult mai multe despre o viață plină de succes și prosperitate. Vă îndemn să mergeți la seminariile gratuite organizate de "Atrage abundența în viața ta!" Mai multe detalii găsiți aici: https://www.atrageabundenta.ro/.

Pentru că astăzi suntem într-o zi de odihnă și afară își face încet simțită prezența primăvara, vă îndemn: Zâmbiți în fiecare clipă, împărțiți bucurie în jurul vostru și veți avea o viață împlinită.


        Pentru voi,
                   T.A.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Sclipici

Î n ultima vreme gândurile mi-au invadat tot spațiul personal. Nu reușesc să prind o clipă libera în care să fie liniște. E așa...o apăsare, o tristețe care nu-și are locul, o presimțire, care nu știu dacă e bună sau rea. Cred că imbătrânesc. Am ajuns să nu pot dormi din cauza gândurilor.🤔 Tinerețe-bătrânețe. C red că depinde foarte mult de starea de spirit. De fapt nu contează câți ani ai, ci cum ești tu. Spuneam astăzi într-un discurs că fiecare dintre noi strălucim. Replica a fost, normal: Avem sclipici? Am râs de comicul situației și le-am explicat că nu sclipiciul dă strălucirea unui om, ci aura. Ceea ce este el, ceea ce transmite către ceilalți  și chiar mai mult, strălucirea vine din sufletul fiecărui. S-au uitat puțin cam neîncrezători spre mine 🙂 Nu am renunțat la discursul meu. Sclipirea...ne întinereste! Sclipirea...ne aduce beneficii. Sclipirea, ne dă mai multă putere de muncă, ne intăreste, ne descurcă prin lumea aceasta mare. Sclipirea se vede în chipul u...

tell her you belong to me

A stăzi, într-o zi în care soarele "și-a făcut de cap" împrăștiind căldură de noiembrie, mi-am adunat gândurile și m-am hotărât să revin puțin la cartea mea. Pentru cei care au început să-mi citească blogul doar de puțin timp, trebuie să vă spun că atunci când am început mi-am propus să scriu o carte în timp real. Și am făcut acest lucru o perioadă de timp. Eram mulțumită de rezultat. Mi-am depășit limitele permanent. Am învățat în fiecare zi, am studiat. Dar ...m-am oprit. N u pentru că nu-mi plăcea ceea ce făceam, ci pentru că viața "mi-a dat o palmă" atât de grea încât m-a pus la pământ. Am simțit-o în toată ființa mea, atât de real, atât de dureros, încât mintea a refuzat să zboare în visare, în scris, în idei și cuvinte. Nu , nu am vrut să renunț la pasiunea mea. Am continuat să scriu. Gânduri. Idei. Principii. Sfaturi. Realități. Și mi-a ieșit și asta. ( știu, sunt foarte modestă!!!) A stăzi, într-o zi călduroasă de noiembrie, am simțit că trebuie să m...