Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.
A venit primăvara!
Ieri m-au înnebunit mesajele cu mărțișoare. Parcă găsim de fiecare dată un motiv să sărbătorim.
Oameni buni nu este mai simplu să ieșim la plimbare, să ne salutăm, să zâmbim și să ne bucurăm de primăvară, decât mesaje, mesaje, mesaje?
Mă tot întrebam ieri dacă toți cei care trimit mesaj sunt fericiți. Adică înțeleg că oficial vine primăvara, dar totuși acum câteva zile se bucurau de zăpadă.
Vrând-nevrând am ajuns la fericire.
Iată ce am găsit:
Fericit este cel care se consideră fericit.
( Henry Fielding)
Deci suntem fericiți dacă ne considerăm fericiți. Bun.
Acum mă întreb eu de câte ori ne facem timp să ne considerăm fericiți?
De cele mai multe ori găsim mai repede nefericirea decât fericirea.
În ultima vreme cam asta am făcut eu. Fără să-mi doresc asta. Știu că sună ciudat, dar am simțit o apăsare profundă asupra gâdurilor. Știți senzația aceea că se întâmplă ceva rău, că ai deasupra ta o ghilotină care poate cădea oricând fără vreun motiv, sau fără să te poți împotrivi.
Și a venit vestea. Odată cu primăvara.
Rea, bună ști-o numai bunul Dumnezeu.
O veste care o să-mi schimbe puțin monotonia vieții. 😎
Pe principiul: muncim, muncim, dar putem munci și mai mult.
Stres, stres dar mere încă un gram.
Primăvară, primăvară...(cânt cu tristețe)
Știți am doi copii minunați. Ei sunt fericirea spre care-mi îndrept gândul.
Sunt două firi diferite, dar amândoi seamănă cu mama lor, deștepți.
În seara aceasta cea mică mi-a zis: "Gata mama, bea puțină limonadă ( acră 😄) și gândește pozitiv".
M-am executat, normal. Uneori înveți și de la cei mici. Maturitatea acestei afirmații m-a plesnit peste ceafă și mi-am spus: Ce fac? Nu consideram eu că sunt fericită? Pot să scriu, sănătatea e în limite normale, aproape, muncesc, zâmbesc și merg înainte.
Apoi, am căutat ceva pentru voi, așa de început de primăvară. Iată ce am găsit:
Fericirea nu constă în fericire, ci doar în atingerea acesteia. (Fiodor Mihailovici Dostoiesvki)
Concluzie:
Veste bună sau rea, este doar un mod de a căuta încă o dată să ating fericirea. Adică liniște, împăcare, rupere de trecut și privire spre viitor cu multă încredere.
a venit primăvara...
Pentru copii mei deștepți,
Pentru voi,
T. A.
A venit primăvara!
Ieri m-au înnebunit mesajele cu mărțișoare. Parcă găsim de fiecare dată un motiv să sărbătorim.
Oameni buni nu este mai simplu să ieșim la plimbare, să ne salutăm, să zâmbim și să ne bucurăm de primăvară, decât mesaje, mesaje, mesaje?
Mă tot întrebam ieri dacă toți cei care trimit mesaj sunt fericiți. Adică înțeleg că oficial vine primăvara, dar totuși acum câteva zile se bucurau de zăpadă.
Vrând-nevrând am ajuns la fericire.
Iată ce am găsit:
Fericit este cel care se consideră fericit.
( Henry Fielding)
Deci suntem fericiți dacă ne considerăm fericiți. Bun.
Acum mă întreb eu de câte ori ne facem timp să ne considerăm fericiți?
De cele mai multe ori găsim mai repede nefericirea decât fericirea.
În ultima vreme cam asta am făcut eu. Fără să-mi doresc asta. Știu că sună ciudat, dar am simțit o apăsare profundă asupra gâdurilor. Știți senzația aceea că se întâmplă ceva rău, că ai deasupra ta o ghilotină care poate cădea oricând fără vreun motiv, sau fără să te poți împotrivi.
Și a venit vestea. Odată cu primăvara.
Rea, bună ști-o numai bunul Dumnezeu.
O veste care o să-mi schimbe puțin monotonia vieții. 😎
Pe principiul: muncim, muncim, dar putem munci și mai mult.
Stres, stres dar mere încă un gram.
Primăvară, primăvară...(cânt cu tristețe)
Știți am doi copii minunați. Ei sunt fericirea spre care-mi îndrept gândul.
Sunt două firi diferite, dar amândoi seamănă cu mama lor, deștepți.
În seara aceasta cea mică mi-a zis: "Gata mama, bea puțină limonadă ( acră 😄) și gândește pozitiv".
M-am executat, normal. Uneori înveți și de la cei mici. Maturitatea acestei afirmații m-a plesnit peste ceafă și mi-am spus: Ce fac? Nu consideram eu că sunt fericită? Pot să scriu, sănătatea e în limite normale, aproape, muncesc, zâmbesc și merg înainte.
Apoi, am căutat ceva pentru voi, așa de început de primăvară. Iată ce am găsit:
Fericirea nu constă în fericire, ci doar în atingerea acesteia. (Fiodor Mihailovici Dostoiesvki)
Concluzie:
Veste bună sau rea, este doar un mod de a căuta încă o dată să ating fericirea. Adică liniște, împăcare, rupere de trecut și privire spre viitor cu multă încredere.
a venit primăvara...
Pentru copii mei deștepți,
Pentru voi,
T. A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu