Privesc spre voi cu tristețe.
Trăim vremuri grele, tulburi și care ne determină să ne schimbăm obiceiurile.
Într-un fel sau altul revenim la...A învăța!
E tragic-comic pentru cei care și-au dorit să scape de învățătură, iar viața într-un fel sau altul îi determină în mod practic, chiar dacă tragic, să învețe.
De ce?
1. Pentru că trebuie să înveți să stai în casă.
Dacă este greu?
Da.
Cumplit de greu, mai ales că ne-am învățat în democrație, când fiecare dintre noi am înțeles mai bine, sau nu, care este diferența dintre libertate și libertinaj. Unii au înțeles doar...libertinaj, dar acest lucru e altă poveste.
Da.
E copleșitor să stai în casă cu proprii membri ai familiei și să treci puntea aceea psihologică care s-a rupt undeva pe parcursul timpului, din diferite motive, care în astfel de momente chiar nu mai contează. Vedem tot mai mulți părinți disperați că nu mai știu ce să facă, cum să le mai acapareze timpul copiilor ca să-i țină în casă. Sau...părinți disperați de teme, teme...de lecții care trebuie să le priceapă ei, ca să le poată explica mai departe. În sfârșit își dau seama că e grea meseria de dascăl.
Da.
Așa pur și simplu.
Ai fost învățat să ieși oricând la orice oră și să găsești tot ce-ți poftește inima.
Acesta e cred unul dintre cele mai grele și de neînțeles lucruri pentru toți.
Dar...se învață că nu avem ce face.
2. Pentru că trebuie să învățăm să fim responsabili.
Dacă e greu?
Da.
Trebuie să fim chibzuiți în tot.
Acest TOT este atât de dureros, pentru noi toți care ne-am învățat să ne trăim viața fără nici o grijă în ceea ce privește confortul personal.
Da.
Trebuie să ne adaptăm la situația aceasta.
Ne place sau nu este obligatoriu să înțelegem că suntem în fața unei crize majore, că este vorba de viața omenească, că egoismul nu-și are locul și că este timpul să ascultăm sfaturile.
3. Pentru că trebuie să învățăm să ne facem cumpărături în siguranță.
Dacă este greu?
Da.
Doar că dacă toți am conștientiza pericolul fără să cădem în panică am reuși să trecem cu bine peste această perioadă grea. Știți ce este cel mai greu? Primele două săptămâni de stat acasă.(zic eu care stau de trei săptămâni!)
Apoi începi să-ți faci un program, te liniștești, nu mai ai tendința aceea de a ieși din două în două minute pentru o periuță de dinți sau cine știe ce-ți mai trece prin cap că trebuie să-ți schimbi acum.
O să râdeți, dar fiica mea a început să-mi arate tot felul de mâncăruri sofisticate ca să le facem.
Mă uitam la ea și îi spuneam de fiecare dată: prea multe ingrediente, prea scumpe și nu are rost să stric tot ce am în casă pentru ceva care se mănâncă, sau nu!!!
M-a durut sufletul când s-a uitat la mine cu ochii plini de tristețe, furie și în același timp de neînțelegere.
Am zâmbit, am îmbrățișat-o și i-am spus simplu:
Suntem într-o situație de criză, pot să-și fac clătite, sau ceva simplu, dar trebuie să înțelegi că merg la cumpărături o dată pe săptămână. Draga mea nu e timp de mofturi.
Spre surprinderea mea m-a îmbrățișat și apoi și-a văzut de treabă: teme, teme...povești pe telefon cu prietenii și colegii.
Ce am învățat eu ca părinte?
Simplu.
Copii sunt cei care se pot adapta mai repede la situația nouă indiferent cât de grea e.
Adulții sunt cei care nu reușesc, sau reușeșc mai greu.
Avem noi o vorbă: Musai ca de voie bună!
Adică, dacă trebuie, trebuie.
Pentru cei care încă nu ați înțeles gravitatea situației aș vrea să vă prezint câteva sfaturi pentru cumpărături făcute în sigurață. Sfaturi care nu sunt scrise de mine ci de un domn simpatic care se gândește permanent la cei din jurul lui, într-o inițiativă #AsteaAsaSeFac
Sfaturi utile, care cu siguranță o să vă placă.
Ieșim, cumpărăm în siguranță și apoi mergem acasă, unde avem grijă cum ne dezinfectăm.
Dacă e greu?
Da, dar trebuie.
Cum îmi fac eu cumpărăturile?
În primul rând ies o dată pe săptămână. În zilele în care stau în casă scriu pe un caiet tot ce am nevoie, ce s-a terminat și urmează să cumpăr când merg la cumpărături. Foarte important. Până acum am luat cam așa "după ureche", acum e timpul să fiu responsabilă.
Când ies din casă masca pe față, mănuși obligatoriu.
Am grijă la magazin să păstrez distanța pentru siguranța mea și a familiei mele.
Dacă mă îmbolnăvesc eu, îi pot îmbolnăvi pe cei dragi.
Când ajung acasă de la ușă începe dezinfecția. Îmi vine și să râd de mine cât de obsedată am devenit.
Apoi, îmi vine să plâng și mă gândesc la libertatea pe care am avut-o și nici măcar nu am știut să o prețuiesc. Îmi trece repede supărarea pentru că văd încântarea de pe chipul copiilor, care primesc după câteva zile de așteptare, tot ceea ce și-au dorit.
Vedeți, poate e și un moment în care copii învață să prețuiască lucrurile și să mulțumească părinților.
Așadar,
Să fim părinți responsabili pentru copii noștri și copii responsabili pentru părinții noștri.
Vedeți florile?
Cresc pe stâncă, prin plasă în cele mai grele condiții.
Așa vom trece și noi prin această încercare grea.
Pentru voi,
T.A.
Trăim vremuri grele, tulburi și care ne determină să ne schimbăm obiceiurile.
Într-un fel sau altul revenim la...A învăța!
E tragic-comic pentru cei care și-au dorit să scape de învățătură, iar viața într-un fel sau altul îi determină în mod practic, chiar dacă tragic, să învețe.
De ce?
1. Pentru că trebuie să înveți să stai în casă.
Dacă este greu?
Da.
Cumplit de greu, mai ales că ne-am învățat în democrație, când fiecare dintre noi am înțeles mai bine, sau nu, care este diferența dintre libertate și libertinaj. Unii au înțeles doar...libertinaj, dar acest lucru e altă poveste.
Da.
E copleșitor să stai în casă cu proprii membri ai familiei și să treci puntea aceea psihologică care s-a rupt undeva pe parcursul timpului, din diferite motive, care în astfel de momente chiar nu mai contează. Vedem tot mai mulți părinți disperați că nu mai știu ce să facă, cum să le mai acapareze timpul copiilor ca să-i țină în casă. Sau...părinți disperați de teme, teme...de lecții care trebuie să le priceapă ei, ca să le poată explica mai departe. În sfârșit își dau seama că e grea meseria de dascăl.
Da.
Așa pur și simplu.
Ai fost învățat să ieși oricând la orice oră și să găsești tot ce-ți poftește inima.
Acesta e cred unul dintre cele mai grele și de neînțeles lucruri pentru toți.
Dar...se învață că nu avem ce face.
2. Pentru că trebuie să învățăm să fim responsabili.
Dacă e greu?
Da.
Trebuie să fim chibzuiți în tot.
Acest TOT este atât de dureros, pentru noi toți care ne-am învățat să ne trăim viața fără nici o grijă în ceea ce privește confortul personal.
Da.
Trebuie să ne adaptăm la situația aceasta.
Ne place sau nu este obligatoriu să înțelegem că suntem în fața unei crize majore, că este vorba de viața omenească, că egoismul nu-și are locul și că este timpul să ascultăm sfaturile.
3. Pentru că trebuie să învățăm să ne facem cumpărături în siguranță.
Dacă este greu?
Da.
Doar că dacă toți am conștientiza pericolul fără să cădem în panică am reuși să trecem cu bine peste această perioadă grea. Știți ce este cel mai greu? Primele două săptămâni de stat acasă.(zic eu care stau de trei săptămâni!)
Apoi începi să-ți faci un program, te liniștești, nu mai ai tendința aceea de a ieși din două în două minute pentru o periuță de dinți sau cine știe ce-ți mai trece prin cap că trebuie să-ți schimbi acum.
O să râdeți, dar fiica mea a început să-mi arate tot felul de mâncăruri sofisticate ca să le facem.
Mă uitam la ea și îi spuneam de fiecare dată: prea multe ingrediente, prea scumpe și nu are rost să stric tot ce am în casă pentru ceva care se mănâncă, sau nu!!!
M-a durut sufletul când s-a uitat la mine cu ochii plini de tristețe, furie și în același timp de neînțelegere.
Am zâmbit, am îmbrățișat-o și i-am spus simplu:
Suntem într-o situație de criză, pot să-și fac clătite, sau ceva simplu, dar trebuie să înțelegi că merg la cumpărături o dată pe săptămână. Draga mea nu e timp de mofturi.
Spre surprinderea mea m-a îmbrățișat și apoi și-a văzut de treabă: teme, teme...povești pe telefon cu prietenii și colegii.
Ce am învățat eu ca părinte?
Simplu.
Copii sunt cei care se pot adapta mai repede la situația nouă indiferent cât de grea e.
Adulții sunt cei care nu reușesc, sau reușeșc mai greu.
Avem noi o vorbă: Musai ca de voie bună!
Adică, dacă trebuie, trebuie.
Pentru cei care încă nu ați înțeles gravitatea situației aș vrea să vă prezint câteva sfaturi pentru cumpărături făcute în sigurață. Sfaturi care nu sunt scrise de mine ci de un domn simpatic care se gândește permanent la cei din jurul lui, într-o inițiativă #AsteaAsaSeFac
- Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
- Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
- Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
- Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
- Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
- Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
- Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
- Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.
Ieșim, cumpărăm în siguranță și apoi mergem acasă, unde avem grijă cum ne dezinfectăm.
Dacă e greu?
Da, dar trebuie.
Cum îmi fac eu cumpărăturile?
În primul rând ies o dată pe săptămână. În zilele în care stau în casă scriu pe un caiet tot ce am nevoie, ce s-a terminat și urmează să cumpăr când merg la cumpărături. Foarte important. Până acum am luat cam așa "după ureche", acum e timpul să fiu responsabilă.
Când ies din casă masca pe față, mănuși obligatoriu.
Am grijă la magazin să păstrez distanța pentru siguranța mea și a familiei mele.
Dacă mă îmbolnăvesc eu, îi pot îmbolnăvi pe cei dragi.
Când ajung acasă de la ușă începe dezinfecția. Îmi vine și să râd de mine cât de obsedată am devenit.
Apoi, îmi vine să plâng și mă gândesc la libertatea pe care am avut-o și nici măcar nu am știut să o prețuiesc. Îmi trece repede supărarea pentru că văd încântarea de pe chipul copiilor, care primesc după câteva zile de așteptare, tot ceea ce și-au dorit.
Vedeți, poate e și un moment în care copii învață să prețuiască lucrurile și să mulțumească părinților.
Așadar,
Să fim părinți responsabili pentru copii noștri și copii responsabili pentru părinții noștri.
Vedeți florile?
Cresc pe stâncă, prin plasă în cele mai grele condiții.
Așa vom trece și noi prin această încercare grea.
Pentru voi,
T.A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu