Treceți la conținutul principal

Amintire dragă

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi...visătoare.
Timpul trece prea repede, iar eu îmbătrânesc.
Astăzi simt anii cum îmi apasă pe umeri, mai mult decât în alte zile.
Poate este efectul carantinei.
Sunt de 40 de zile în casă și timpul, orele, minutele, clipele trec din ce în ce mai greu.
Oricât de mult mă străduiesc să fac lucruri care îmi fac plăcere: citit, scris, cântat la pian, gătit, sport, jocuri cu ai mei...tăcerea, tristețea și meditația revine în valuri, valuri.

Este un timp în care suntem toți prinși în înfruntarea amintirilor.
O retrospectivă a vieții.
Ce poate fi mai greu?
Amintirea e o poartă spre trecut.
În ultimii trei ani am încercat să iau viața pas cu pas, să privesc doar înainte pentru că amintirile îmi făceau mai mult rău decât bine. Am muncit de dimineață până seara în dorința "minunată" de a uita.
Și am reușit.
Până acum.

Dar viața mi-a oferit un timp al introspecției.
Așa că vrând-nevrând trebuie să-mi aduc aminte de momente frumoase sau triste, de fericirea sau disperarea trăită, de mulțumirea sau nemulțumirea avută în decursul anilor.
Ca să înțelegeți: este asemeni valurilor care vin și te lovesc și ai impresia că acum, acum te îneci, apoi marea se potolește și-ți mângâie trupul în îmbrățișarea ei. Așa sunt amintirile mele.

Am privit zilele trecute fotografia prietenilor mei, care au bucuria imensă de a deveni părinți în această perioadă plină de tristețe și încercări. Mi-a săltat inima de fericire pentru ei, pentru mine, pentru  oamenii. Bebelușul e bucuria părinților, e fericirea întregii familii, e împlinirea unei iubiri, e speranța și viitorul neamului.

Fericirea mi-a cuprins sufletul și mi-a activat propriile amintiri.
Amintirile care sunt porți către trecut meu.

Cea mai dragă amintire...
Amintirile mele cu primul meu bebeluș.
Doamne! Doamne!
Cum aș putea descrie fericirea aceea în cuvinte? Cum aș putea reda clipele de extaz și de disperare care se succedau în valuri peste mine, tânăra mama.
Când ai primul copil îți dorești să faci totul perfect, dar în același timp ai impresia că nu-ți iese nimic. Dacă nu ai lângă tine un om care să te liniștească, să-ți preia o parte din temeri...e grav, pentru că trebuie să "duci" totul.
Aceste amintirile au venit peste mine îngenunchindu-mi sufletul într-o tristețe fără margini.

Totul însă se învață.
La al doilea copil eram expertă.
Nu aveam nevoie de nimeni să mă ajute sau să-mi dea sfaturi, iar odihna era odihnă, pentru că o mamă odihnită este o mamă fericită. Iar fericirea se transmite copiilor și aceștia se liniștesc.
Uite așa toată lumea este fericită.

Și pentru că nu am rezistat...
Experta din mine și-a sunat repede prietena să o felicite și să-i dea indicațiile prețioase.
🙂

Ai grijă la mâncarea pe care o consumi.
Respectă orele.
Dacă e neliniștit, înseamnă că îi e foame sau trebuie schimbat.
Ai grijă la băița copilului.
La temperatura apei. Eu aveam un termometru de apă, dar ca să fiu 100% sigură puneam în apă cotul și simțeam temperatura. Treburi bătrânești.
Că eu, spun serioasă, la primul copil nu știam nici să-l țin la băiță și am avut așa emoții încât la sfârșit, când am terminat am început să plâng de stres și oboseală.

În timp ce povesteam cu lux de amănunte despre felul în care prinzi copilul și-l ții pe brațul tău ca să ai posibilitatea de a-l spăla în siguranță, o aud pe prietena mea cum începe să râdă.
Tac.
Râde.
Tac.
Hai, hai, nu te supăra, spune ea. Nu râd de tine, ci de situație. Păi crezi că noi nu ne-am gândit la asta când am renovat apartamentul?
La...zic eu derutată.
La băița copilului.
A...mormăi eu neîncrezătoare.

Bine, spune prietena mea. Să-ți explic. Am instalat la baie o baterie cu termostat care ne arată exact temperatura apei. În felul acesta eu am temperatura perfectă când pregătesc baia bebelușului. Nu am nevoie de nimeni, nu mă agit și sunt foarte calmă.
Există așa ceva? zic eu neîncrezătoare.
Normal. Îți trimit site-ul și caută.
Bine, zic eu cu jumătate de gură.

Discuția a mai continuat așa ca între fete o perioadă de timp. Lungăăă...
Experta trebuia să spună tot, tot. 😉
După ce am închis...
Mesaj cu linkul.....https://www.neakaisa.ro/baterii-baie
Ia să vad eu, mi-am zis. Ce o mai fi și asta?
Mă uit.
Mă uit.
Mă uit...

Iubireeee! Ne renovăm baia! Și vreau și un bebe, uite ce ușor e acum!

Pentru voi,
     T. A.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Atelierul unui pictor

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet larg pe chip.
Cuvintele pot să te facă fericit.
Iar fericirea aceasta nu are seamăn.

M-am întrebat mereu ce aș face dacă aș ajunge în atelierul unui pictor.
Ce mi-aș dori să văd?
Tablourile! ziceți voi, râzând.
Poate, vă răspund eu, gânditoate. Poate.
Dar nu cred că ar fi prima opțiune.
Cred că mi-aș dori să văd culorile.

Să observ fiecare culoare în parte. Să văd cum le combină, cum le amestecă, cum le presară pe pânză.
Uneori nu finalitatea e importantă ci munca aceea făcută pas cu pas.
Transpunerea în lucru, ideile care-ți curg în mâni, în degete...
Culori care se întrepătrund în mii de idei, în imagini care-ți deschid sufletul în visare.
Culori care te înseninează și-ți luminează mintea și inima.
Culori care te întristează și-ți redau omenia din tine.
Culori care te duc de fapt la sentimente, trăiri, stări.

Felul în care lucreză artistul mi-ar plăcea să-l văd acolo în atelier. Omul din spatele pânzei, omul acela care pune puțin d…

Realitate contorsionată

Izolarea aceasta forțară ne-a transformat pe toți. Nimic nu o să mai fie cum a fost.
Întâlnesc cunoscuți atunci când ies scurt pentru cumpărături, care-mi spun: Aștept ziua de 15 mai.
Cum să le iau speranța?
Ei cred că dacă e ziua de 15 mai toți își reiau activitățile de acolo de unde le-au întrerupt.
Greșit. Total greșit.
Acea realitate nu mai există. S-a evaporat.
Din 15 mai continuăm realitatea existentă, o realitate contorsionată din punctul meu de vedere.

Mentalitatea trebuie să se schimbe: să avem grijă mai mult unde mergem, cu cine interacționăm, să ne protejăm, să ocolim locurile aglomerate, să avem permanent grijă la igiena mâinilor și să înțelegem că nimic nu va mai fi la fel.

Suntem obosiți de atâta stat în casă.
Obosiți sufletește.
Ne dorim din tot sufletul libertate.
O libertate completă în care să facem ceea ce ne dorește sufletul la orice oră.
Dar această libertate a dispărut.

Încerc să fiu optimistă și să mă gândesc la o perioadă de câteva luni....dar nimeni nu știe pentr…

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine!
Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu...

Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează...

Lumea pe care o văd eu nu este perfectă!
Lumea pe care o văd eu este complicată!

Aș vrea să pot schimba ceva.
Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți.
Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărate...Nicioda…