Treceți la conținutul principal

Apa Stânceni, bogăția țării


Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi.
Suntem într-o perioadă de viață ciudată și plină de contradicții.
Perioadă...
Cumplită pentru că nu mai avem libertatea de a ieși.
Interesantă, pentru că putem gândi liber, dar nu putem schimba nimic.
De neputință, în fața bolii, dar mai ales a nedreptății.
Binecuvântată, pentru natură, pentru planeta întreagă.

Linia dintre bine și rău este foarte firavă, dintre fericire și nefericire, la fel.
E poate prima dată când ne dăm seama cât de mult ne lipsește plimbarea în natură. Aerul curat, verdele crud al copacilor, florile pomilor, albastrul cerului, căldura soarelui sunt câteva lucruri după care tânjim cu tot sufletul.
Apa...
Izvorul, pârâul, marea...cât de dragi ne-au devenit în ultima lună de când suntem consemnați în casele noastre. Toți ne dorim să mergem în drumeții, chiar și cei mai leneși. Vrem să intrăm cu picioarele în apa de munte, să mergem desculți prin iarbă și chiar să sărutăm pământul. De ce? Pentru că ele întruchipează libertatea noatră de mișcare.

Suntem însă consemnați în casele noastre.
Stăm acasă și ne protejăm, dar nu uităm să visăm la bogăția acestei țări: pământ fertil, locuri minunate, munți, dealuri, câmpii și ape minerale.
Speranța este cea care ne determină să ne ridicăm în fiecare zi din paturile noastre, voința este cea care ne face să ne mișcăm trupul și mintea, încrederea este cea care ne dă aripi să visăm la o viață normală.

Ca să simt puțin din locurile mele dragi, am adus o fărâmă din bogăția țării în casa mea. O apă minerală naturală carbogazificată, cu un conținut bogat de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu. Este vorba de apa minerală Stânceni, o apă premiată în anul trecut, în cadrul competiției World Selection, unde a primit distincția Gold Award. Mai multe informații despre ea găsiți aici  https://romaqua-group.ro/brands/stanceni/ .

Pentru că o hidratare optimă este necesară după o activitate sportivă intensă, să vă povestesc pe scurt cel mai interesant, dificil, plin de aventură lucru pe care-l practic de vreo săptămână spre disperarea familiei.
Mă echipez regulamentar de sport și apoi ies pe casa scării și alerg, sau merg, depinde cât pot, sus pe scări, jos pe scări. Am apa minerală la mine și fac pauză de câteva minute pentru hidratare.
Uite așa voi ajunge mai  suplă decât în perioada în care mă "stresam" la sală.

Trecând de la glumă la lucruri serioase, este important să ne păstrăm mintea și trupul sănătoase în această perioadă grea. Și nu în ultimul rând, sufletul, cu multă rugăciune, ca să primim Lumina așa cum se cuvine.

Cu gândul la vremuri de libertate, la timpuri în care să hoinăresc pe lângă lacul meu bătrân, vă îndemn să cumpărați în această perioadă cât mai multe produse românești și să nu uitați de apa minerală Stânceni.


E timpul în care trebuie să fim uniți în credință și neam.

Pentru voi,
    T. A.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

hello...is me!

Hello...sunt eu! Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu! Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu! Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ... Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă. De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție... Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți. Sunt eu! Tu?- neîncrezători... EU! Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!" Știu, îmi pare rău, nu vre...