Treceți la conținutul principal

Apa Stânceni, bogăția țării


Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi.
Suntem într-o perioadă de viață ciudată și plină de contradicții.
Perioadă...
Cumplită pentru că nu mai avem libertatea de a ieși.
Interesantă, pentru că putem gândi liber, dar nu putem schimba nimic.
De neputință, în fața bolii, dar mai ales a nedreptății.
Binecuvântată, pentru natură, pentru planeta întreagă.

Linia dintre bine și rău este foarte firavă, dintre fericire și nefericire, la fel.
E poate prima dată când ne dăm seama cât de mult ne lipsește plimbarea în natură. Aerul curat, verdele crud al copacilor, florile pomilor, albastrul cerului, căldura soarelui sunt câteva lucruri după care tânjim cu tot sufletul.
Apa...
Izvorul, pârâul, marea...cât de dragi ne-au devenit în ultima lună de când suntem consemnați în casele noastre. Toți ne dorim să mergem în drumeții, chiar și cei mai leneși. Vrem să intrăm cu picioarele în apa de munte, să mergem desculți prin iarbă și chiar să sărutăm pământul. De ce? Pentru că ele întruchipează libertatea noatră de mișcare.

Suntem însă consemnați în casele noastre.
Stăm acasă și ne protejăm, dar nu uităm să visăm la bogăția acestei țări: pământ fertil, locuri minunate, munți, dealuri, câmpii și ape minerale.
Speranța este cea care ne determină să ne ridicăm în fiecare zi din paturile noastre, voința este cea care ne face să ne mișcăm trupul și mintea, încrederea este cea care ne dă aripi să visăm la o viață normală.

Ca să simt puțin din locurile mele dragi, am adus o fărâmă din bogăția țării în casa mea. O apă minerală naturală carbogazificată, cu un conținut bogat de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu. Este vorba de apa minerală Stânceni, o apă premiată în anul trecut, în cadrul competiției World Selection, unde a primit distincția Gold Award. Mai multe informații despre ea găsiți aici  https://romaqua-group.ro/brands/stanceni/ .

Pentru că o hidratare optimă este necesară după o activitate sportivă intensă, să vă povestesc pe scurt cel mai interesant, dificil, plin de aventură lucru pe care-l practic de vreo săptămână spre disperarea familiei.
Mă echipez regulamentar de sport și apoi ies pe casa scării și alerg, sau merg, depinde cât pot, sus pe scări, jos pe scări. Am apa minerală la mine și fac pauză de câteva minute pentru hidratare.
Uite așa voi ajunge mai  suplă decât în perioada în care mă "stresam" la sală.

Trecând de la glumă la lucruri serioase, este important să ne păstrăm mintea și trupul sănătoase în această perioadă grea. Și nu în ultimul rând, sufletul, cu multă rugăciune, ca să primim Lumina așa cum se cuvine.

Cu gândul la vremuri de libertate, la timpuri în care să hoinăresc pe lângă lacul meu bătrân, vă îndemn să cumpărați în această perioadă cât mai multe produse românești și să nu uitați de apa minerală Stânceni.


E timpul în care trebuie să fim uniți în credință și neam.

Pentru voi,
    T. A.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Să plângi timpul

U neori viața noastră pare lipsită de...viață! Suntem ființe inteligente care însă prinși cumva în plasa timpului uităm de noi, de dorințele noastre și devenim roboți. O viață în care facem ceea ce trebuie, luptăm să ne construim case, o carieră, să ne îndeplinim toate obligațiile către societate și uităm de noi. Timpul, timpul e tot mai scurt.  Toți din jurul meu se plâng de timpul care nu mai ajunge. Mă întreb astăzi, însă, dacă nu ne dorim noi să facem mult mai multe lucruri într-un moment de timp. Poate că viața este asemeni unui bulgăre de zăpadă, care se rostogolește.  La început este mic, nesemnificativ, dar apoi el crește, crește și ajunge să ne dărâme și să-i pună la pământ și pe cei din jurul nostru. Timpul... Îmi aduc aminte de serile de vară de la bunicii mei. Parcă-i văd, cum vorbeau seara și se sfătuiau ce să facă în ziua următoare.  Era un adevărat ritual. Mâine, spunea bunicul meu, dacă nu plouă...facem asta, dar dacă plouă facem.....

Liniștea zilei de mâine

E ste uimitor cât de mult ne dorim liniște în viața noastră și cât de puțină avem. Prin liniște să nu înțelegeți tăcere, ci mai degrabă împăcare cu viața pe care o avem. C âți dintre voi sunteți mulțumiți de viața pe care o aveți acum? Cât de supărați sunteți pe voi că știți că trebuie să schimbați ceva și nu aveți curajul? Cât de mult ați vrea ca mâine când deschideți ochii să aveți liniștea necesară pentru a putea merge la muncă, a zâmbi și a face totul cu plăcere?  Și să vă bucurați de fiecare lucru frumos văzut? M ă uit în fiecare zi la chipurile oamenilor pe lângă care trec și nu văd decât tristețe. O tristețe de nedescris în cuvinte. Fețe întunecate de nemulțumire și unele chiar mânioase încă de la prima oră. Mă întreb unde am pierdut zâmbetul și bucuria de a trăi? De ce nu mai dăm timpului, timp? De ce nu ne mai găsim timp pentru propria persoană? Ceva cât de puțin, ceva care să ne facă fericiți, ceva care să ne dea speranță într-o zi de mâine mai bună? Grele înt...