Treceți la conținutul principal

Apa Stânceni, bogăția țării


Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi.
Suntem într-o perioadă de viață ciudată și plină de contradicții.
Perioadă...
Cumplită pentru că nu mai avem libertatea de a ieși.
Interesantă, pentru că putem gândi liber, dar nu putem schimba nimic.
De neputință, în fața bolii, dar mai ales a nedreptății.
Binecuvântată, pentru natură, pentru planeta întreagă.

Linia dintre bine și rău este foarte firavă, dintre fericire și nefericire, la fel.
E poate prima dată când ne dăm seama cât de mult ne lipsește plimbarea în natură. Aerul curat, verdele crud al copacilor, florile pomilor, albastrul cerului, căldura soarelui sunt câteva lucruri după care tânjim cu tot sufletul.
Apa...
Izvorul, pârâul, marea...cât de dragi ne-au devenit în ultima lună de când suntem consemnați în casele noastre. Toți ne dorim să mergem în drumeții, chiar și cei mai leneși. Vrem să intrăm cu picioarele în apa de munte, să mergem desculți prin iarbă și chiar să sărutăm pământul. De ce? Pentru că ele întruchipează libertatea noatră de mișcare.

Suntem însă consemnați în casele noastre.
Stăm acasă și ne protejăm, dar nu uităm să visăm la bogăția acestei țări: pământ fertil, locuri minunate, munți, dealuri, câmpii și ape minerale.
Speranța este cea care ne determină să ne ridicăm în fiecare zi din paturile noastre, voința este cea care ne face să ne mișcăm trupul și mintea, încrederea este cea care ne dă aripi să visăm la o viață normală.

Ca să simt puțin din locurile mele dragi, am adus o fărâmă din bogăția țării în casa mea. O apă minerală naturală carbogazificată, cu un conținut bogat de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu. Este vorba de apa minerală Stânceni, o apă premiată în anul trecut, în cadrul competiției World Selection, unde a primit distincția Gold Award. Mai multe informații despre ea găsiți aici  https://romaqua-group.ro/brands/stanceni/ .

Pentru că o hidratare optimă este necesară după o activitate sportivă intensă, să vă povestesc pe scurt cel mai interesant, dificil, plin de aventură lucru pe care-l practic de vreo săptămână spre disperarea familiei.
Mă echipez regulamentar de sport și apoi ies pe casa scării și alerg, sau merg, depinde cât pot, sus pe scări, jos pe scări. Am apa minerală la mine și fac pauză de câteva minute pentru hidratare.
Uite așa voi ajunge mai  suplă decât în perioada în care mă "stresam" la sală.

Trecând de la glumă la lucruri serioase, este important să ne păstrăm mintea și trupul sănătoase în această perioadă grea. Și nu în ultimul rând, sufletul, cu multă rugăciune, ca să primim Lumina așa cum se cuvine.

Cu gândul la vremuri de libertate, la timpuri în care să hoinăresc pe lângă lacul meu bătrân, vă îndemn să cumpărați în această perioadă cât mai multe produse românești și să nu uitați de apa minerală Stânceni.


E timpul în care trebuie să fim uniți în credință și neam.

Pentru voi,
    T. A.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

O Visătoare

S tarea aceasta între visare și trezvie, oare există? E xistă oameni care visează. Oare se cheamă visători? E xistă oameni vorbăreți, oare sunt și ei visători? E xistă oameni. Oare sunt visători? U n vis, două vise, mai multe vise, un infinit de vise lăsate în visare. Acea stare de imponderabilitate în care ne desfășurăm fiecare. Suntem cu gândurile pierduți în veșnica muțenie, sau suntem activi pe modul automat.  U nde suntem? Iată, întrebări care-mi săgetează străfundul sufletului. Cât e vis, cât e realitate? Î n seara aceasta am simțit nevoia să scriu pentru că sunt fericită. Nu, nu e fericirea aceea! E fericirea care te duce la visare, dar într-un mod atât de activ. Este fericirea de a face lucruri care-mi plac, de a simți că, da, fac parte dintr-o comunitate mică care-mi împărtășește pasiunea de a citi. Că reușesc să-mi expun punctul de vedere într-un mod plăcut, inteligibil și sa surprind esența trăirilor.                  ...

Dacă aș fi...

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu. A m lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „ Of, iarăși ai uitat de blog!” U n alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți 😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaip...