Treceți la conținutul principal

Apa Stânceni, bogăția țării


Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi.
Suntem într-o perioadă de viață ciudată și plină de contradicții.
Perioadă...
Cumplită pentru că nu mai avem libertatea de a ieși.
Interesantă, pentru că putem gândi liber, dar nu putem schimba nimic.
De neputință, în fața bolii, dar mai ales a nedreptății.
Binecuvântată, pentru natură, pentru planeta întreagă.

Linia dintre bine și rău este foarte firavă, dintre fericire și nefericire, la fel.
E poate prima dată când ne dăm seama cât de mult ne lipsește plimbarea în natură. Aerul curat, verdele crud al copacilor, florile pomilor, albastrul cerului, căldura soarelui sunt câteva lucruri după care tânjim cu tot sufletul.
Apa...
Izvorul, pârâul, marea...cât de dragi ne-au devenit în ultima lună de când suntem consemnați în casele noastre. Toți ne dorim să mergem în drumeții, chiar și cei mai leneși. Vrem să intrăm cu picioarele în apa de munte, să mergem desculți prin iarbă și chiar să sărutăm pământul. De ce? Pentru că ele întruchipează libertatea noatră de mișcare.

Suntem însă consemnați în casele noastre.
Stăm acasă și ne protejăm, dar nu uităm să visăm la bogăția acestei țări: pământ fertil, locuri minunate, munți, dealuri, câmpii și ape minerale.
Speranța este cea care ne determină să ne ridicăm în fiecare zi din paturile noastre, voința este cea care ne face să ne mișcăm trupul și mintea, încrederea este cea care ne dă aripi să visăm la o viață normală.

Ca să simt puțin din locurile mele dragi, am adus o fărâmă din bogăția țării în casa mea. O apă minerală naturală carbogazificată, cu un conținut bogat de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu. Este vorba de apa minerală Stânceni, o apă premiată în anul trecut, în cadrul competiției World Selection, unde a primit distincția Gold Award. Mai multe informații despre ea găsiți aici  https://romaqua-group.ro/brands/stanceni/ .

Pentru că o hidratare optimă este necesară după o activitate sportivă intensă, să vă povestesc pe scurt cel mai interesant, dificil, plin de aventură lucru pe care-l practic de vreo săptămână spre disperarea familiei.
Mă echipez regulamentar de sport și apoi ies pe casa scării și alerg, sau merg, depinde cât pot, sus pe scări, jos pe scări. Am apa minerală la mine și fac pauză de câteva minute pentru hidratare.
Uite așa voi ajunge mai  suplă decât în perioada în care mă "stresam" la sală.

Trecând de la glumă la lucruri serioase, este important să ne păstrăm mintea și trupul sănătoase în această perioadă grea. Și nu în ultimul rând, sufletul, cu multă rugăciune, ca să primim Lumina așa cum se cuvine.

Cu gândul la vremuri de libertate, la timpuri în care să hoinăresc pe lângă lacul meu bătrân, vă îndemn să cumpărați în această perioadă cât mai multe produse românești și să nu uitați de apa minerală Stânceni.


E timpul în care trebuie să fim uniți în credință și neam.

Pentru voi,
    T. A.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și