Treceți la conținutul principal

Bună dimineața, soare!

Bună dimineața, soare!
Bună dimineața, tuturor!
Să începem ziua cu bucurie.  Bucuria de a trăi, de a putea privi spre membrii familiei care sunt atât de aproape și bucuria de a face în ritmul tău tot ceea ce îți place.
Lăsați puțin deoparte toată disperarea din țară sau din lume, priviți la ceea ce aveți în momentul acesta și bucurați-vă!
Vă amintiți?

Vă amintiți să fi fost atât de panicați pentru că oamenii mor de cancer în jurul vostru, sau pur și simplu s-au îmbolnăvit de cancer și fac tratamente grele?
Vă amintiți cumva să fii intrat în panică că au murit oameni în lumea aceasta din alte motive medicale, care pot fi multeee.
De ce acum sunteți atât de disperați?

Nu, nu am luat-o razna, doar incerc să vă schimb perspectiva.  Moartea a fost, este și va fii permanent. Important e cum ne poziționăm noi față de ea.
Mi-e frică de ea sau pur și simplu o privesc și gata.
Tot ce se întâmplă în jurul nostru este o inducere într-o stare de frică, de disperare si de ură.

În zilele trecute vorbeam, la telefon,  normal 🙂 cu o prietenă despre tot ce se întâmplă și din toată discuția m-a pus pe gânduri o singură afirmație:
Mă bucur că nu am televizor!
Poftim? Adică...să ne înțelegem ar putea avea televiziune "pe pită" dacă ar vrea! Dar nu are. Super, tare! cum ar spune un alt prieten de al meu.

Mintea mea conștientă a început să facă judecăți rapide:
nu ai televizor=nu auzi atâtea știri=nu vezi și nu simți panica natională sau internațională.
Bun.
Ce înseamnă asta? Că sufletul tău e mai liniștit si îți selectezi informațiile.
Corect.
O gândire sănătoasă, îmi spun eu.

Vedeți? Am scris...minte conștientă. 🙂
Să vă spun de ce...
Dacă tot am timp citesc o carte primită, mai degraba câștigată la un concurs (câștig de care sunt foarte mândră 😎): Wow! Noul ghid ca să trăiești o viață abundentă și împlinită. O carte scrisă de Florin Păsat.

Tot timpul afirm că nimic nu e întâmplător în viața mea. 
Unele lucruri sau evenimente apar atunci când e nevoie de ele.
Cu cât înaintez în lecturarea acestei cărți îmi dau seama că această carte a venit la fix. 🙂
De ce? mă întrebați voi zâmbind.
Păi este o carte care te motivează, care îți explică anumite lucruri la care cu siguranță nu te-ai gândit până atunci.
În principal cartea e făcută pentru a te ajuta în afaceri, dar după primele 100 de pagini citite (aici am ajuns) sunt conștientă că se poate aplica la situația existentă foarte bine.
Cum?
Cel mai important despre felul în care ne poziționăm în fața vieții sau a morții,  depinde de fiecare.
Sau ca să înțelegeți mai bine: despre cum să gândești în situații de criză.
Mintea ta conștientă caută exemple similare în subconștient,  dacă există ceva din trecut la care să te raportezi...cam știi ce să faci, dacă nu...cauți soluții. Treci prin toate stările posibile și imposibile.

Revenind la situație...
Sigur că trebuie să ne fie teamă de situația existentă, pentru că în felul acesta ne protejăm. Nu suntem "duși cu capul" ca aceia care petrec în carantină,  pe banii statului. Apropo de asta, de aceea eram supărată în zilele trecute,  sau mai bine zis pe astfel de oameni,  nu pe cei care sunt responsabili.

Acum...în privința supărării cred că toți trebuie să fim. E normal.
Viața ne-a cam dat un picior undeva.
Adică...ne-a scuturat puțin: Hei, voi! Mai opriți-vă din distrugerea planetei!
Și ne-am oprit, sau ne-a oprit Cineva.

Citesc în urmă cu jumătate de oră că stratul de ozon aproape s-a refăcut în perioada aceasta. 
What? Ar spune fiică-mea?
Serios? Spun eu.🤔

Să recapitulăm:
1. Planeta se vindecă.
2. Unii se distrează cu inconștiență,  dar cei mai mulți suntem oameni responsabili.
3. Medicii și asistentele își dau demisia...și pleacă? Oare am citit bine? Nu, nu știu cât de sigură este sursa, până la urmă am impresia că nimic nu e sigur acum. Dar să-ți dai demisia aici e ok. Însă să o faci doar pentru a profesa în alt loc...😑

Trei știri care m-au pus pe gânduri.
Astăzi însă am ales-o pe prima.
Să mă bucur de statul de ozon!
Poate eu mai am clipe de trăit,  sau poate nu, dar e o șansă mare pentru urmașii mei să o facă.
Așa că:

Bună dimineața, soare!

Pentru voi,
       T. A.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Lumea văzută prin ochii mei

Mi-am pus ochelarii pe nas și am deschis ochii să văd mai bine! Poate, mi-am zis în gând, poate o să văd frumusețea din lumea aceasta. Și am deschis ochii cât de mult am putut. Am privit cu atenție în jurul meu... Viața, viața e o înșiruire de evenimente frumoase, triste, amuzante, dramatice. Evenimente care te marchează, care te schimbă, care te maturizează... Lumea pe care o văd eu nu este perfectă! Lumea pe care o văd eu este complicată! Aș vrea să pot schimba ceva. Aș vrea să pot mângâia cu degetele mele fiecare moment din viața mea și să îl fac mai frumos, mai bun sau mai spectaculos. Dar nu se poate! Nici unul dintre noi nu-și poate schimba destinul. Putem însă să facem lucruri mărunte, care să ne facă să ne simțim fericiți. Îmi aduc aminte de un film, cred că November se numea,  în care personajul principal încerca să trăiască la maxim fiecare clipă pentru că știa că mai are foarte puțin de trăit. De multe ori m-am gândit cum ar fi să știi că zilele tale sunt numărat

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și