Treceți la conținutul principal

Bună dimineața, soare!

Bună dimineața, soare!
Bună dimineața, tuturor!
Să începem ziua cu bucurie.  Bucuria de a trăi, de a putea privi spre membrii familiei care sunt atât de aproape și bucuria de a face în ritmul tău tot ceea ce îți place.
Lăsați puțin deoparte toată disperarea din țară sau din lume, priviți la ceea ce aveți în momentul acesta și bucurați-vă!
Vă amintiți?

Vă amintiți să fi fost atât de panicați pentru că oamenii mor de cancer în jurul vostru, sau pur și simplu s-au îmbolnăvit de cancer și fac tratamente grele?
Vă amintiți cumva să fii intrat în panică că au murit oameni în lumea aceasta din alte motive medicale, care pot fi multeee.
De ce acum sunteți atât de disperați?

Nu, nu am luat-o razna, doar incerc să vă schimb perspectiva.  Moartea a fost, este și va fii permanent. Important e cum ne poziționăm noi față de ea.
Mi-e frică de ea sau pur și simplu o privesc și gata.
Tot ce se întâmplă în jurul nostru este o inducere într-o stare de frică, de disperare si de ură.

În zilele trecute vorbeam, la telefon,  normal 🙂 cu o prietenă despre tot ce se întâmplă și din toată discuția m-a pus pe gânduri o singură afirmație:
Mă bucur că nu am televizor!
Poftim? Adică...să ne înțelegem ar putea avea televiziune "pe pită" dacă ar vrea! Dar nu are. Super, tare! cum ar spune un alt prieten de al meu.

Mintea mea conștientă a început să facă judecăți rapide:
nu ai televizor=nu auzi atâtea știri=nu vezi și nu simți panica natională sau internațională.
Bun.
Ce înseamnă asta? Că sufletul tău e mai liniștit si îți selectezi informațiile.
Corect.
O gândire sănătoasă, îmi spun eu.

Vedeți? Am scris...minte conștientă. 🙂
Să vă spun de ce...
Dacă tot am timp citesc o carte primită, mai degraba câștigată la un concurs (câștig de care sunt foarte mândră 😎): Wow! Noul ghid ca să trăiești o viață abundentă și împlinită. O carte scrisă de Florin Păsat.

Tot timpul afirm că nimic nu e întâmplător în viața mea. 
Unele lucruri sau evenimente apar atunci când e nevoie de ele.
Cu cât înaintez în lecturarea acestei cărți îmi dau seama că această carte a venit la fix. 🙂
De ce? mă întrebați voi zâmbind.
Păi este o carte care te motivează, care îți explică anumite lucruri la care cu siguranță nu te-ai gândit până atunci.
În principal cartea e făcută pentru a te ajuta în afaceri, dar după primele 100 de pagini citite (aici am ajuns) sunt conștientă că se poate aplica la situația existentă foarte bine.
Cum?
Cel mai important despre felul în care ne poziționăm în fața vieții sau a morții,  depinde de fiecare.
Sau ca să înțelegeți mai bine: despre cum să gândești în situații de criză.
Mintea ta conștientă caută exemple similare în subconștient,  dacă există ceva din trecut la care să te raportezi...cam știi ce să faci, dacă nu...cauți soluții. Treci prin toate stările posibile și imposibile.

Revenind la situație...
Sigur că trebuie să ne fie teamă de situația existentă, pentru că în felul acesta ne protejăm. Nu suntem "duși cu capul" ca aceia care petrec în carantină,  pe banii statului. Apropo de asta, de aceea eram supărată în zilele trecute,  sau mai bine zis pe astfel de oameni,  nu pe cei care sunt responsabili.

Acum...în privința supărării cred că toți trebuie să fim. E normal.
Viața ne-a cam dat un picior undeva.
Adică...ne-a scuturat puțin: Hei, voi! Mai opriți-vă din distrugerea planetei!
Și ne-am oprit, sau ne-a oprit Cineva.

Citesc în urmă cu jumătate de oră că stratul de ozon aproape s-a refăcut în perioada aceasta. 
What? Ar spune fiică-mea?
Serios? Spun eu.🤔

Să recapitulăm:
1. Planeta se vindecă.
2. Unii se distrează cu inconștiență,  dar cei mai mulți suntem oameni responsabili.
3. Medicii și asistentele își dau demisia...și pleacă? Oare am citit bine? Nu, nu știu cât de sigură este sursa, până la urmă am impresia că nimic nu e sigur acum. Dar să-ți dai demisia aici e ok. Însă să o faci doar pentru a profesa în alt loc...😑

Trei știri care m-au pus pe gânduri.
Astăzi însă am ales-o pe prima.
Să mă bucur de statul de ozon!
Poate eu mai am clipe de trăit,  sau poate nu, dar e o șansă mare pentru urmașii mei să o facă.
Așa că:

Bună dimineața, soare!

Pentru voi,
       T. A.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Dacă aș fi...

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu. A m lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „ Of, iarăși ai uitat de blog!” U n alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți 😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaip...

Aventura învățării...

" Aya închide încet ușa și zgomotul vijeliei rămâne afară... Nu știe ce să facă, se uită în tăcere la prietenul ei care a străbătut atâta drum... Se duce în tăcere spre fotoliul ei preferat, cel verde, se așează... ghemuindu-se ca un copil și se acoperă. Inevitabil tremură...Nu știe de ce, doar mintea care caută febrilă un răspund își dă seama că din cauza emoției revederii... Se uită doar și nu scoate un cuvânt... Ascultă cum povestește, cum explică, cum râde și cum dă din mâini în timp ce încearcă să-i spună cum s-a rătăcit și cât de greu a găsit drumul spre...ea! Îl privește trist și mintea, mintea ei nu poate decât să spună: De ce? De ce...acum?  Apoi închide ochii și lasă inima și mintea să se întretaie, să gândească împreună, să-și spună ideile, să se hotărască ce va face mai departe... Nu știe... Tresare! Fruntea ei e mângâiată...ușor, parcă vrând să-i ia gândurile și să i le arunce departe... E...liniște!  Furtuna s-a potolit și cerul s-a înseninat!" Înv...