Treceți la conținutul principal

Bună dimineața, soare!

Bună dimineața, soare!
Bună dimineața, tuturor!
Să începem ziua cu bucurie.  Bucuria de a trăi, de a putea privi spre membrii familiei care sunt atât de aproape și bucuria de a face în ritmul tău tot ceea ce îți place.
Lăsați puțin deoparte toată disperarea din țară sau din lume, priviți la ceea ce aveți în momentul acesta și bucurați-vă!
Vă amintiți?

Vă amintiți să fi fost atât de panicați pentru că oamenii mor de cancer în jurul vostru, sau pur și simplu s-au îmbolnăvit de cancer și fac tratamente grele?
Vă amintiți cumva să fii intrat în panică că au murit oameni în lumea aceasta din alte motive medicale, care pot fi multeee.
De ce acum sunteți atât de disperați?

Nu, nu am luat-o razna, doar incerc să vă schimb perspectiva.  Moartea a fost, este și va fii permanent. Important e cum ne poziționăm noi față de ea.
Mi-e frică de ea sau pur și simplu o privesc și gata.
Tot ce se întâmplă în jurul nostru este o inducere într-o stare de frică, de disperare si de ură.

În zilele trecute vorbeam, la telefon,  normal 🙂 cu o prietenă despre tot ce se întâmplă și din toată discuția m-a pus pe gânduri o singură afirmație:
Mă bucur că nu am televizor!
Poftim? Adică...să ne înțelegem ar putea avea televiziune "pe pită" dacă ar vrea! Dar nu are. Super, tare! cum ar spune un alt prieten de al meu.

Mintea mea conștientă a început să facă judecăți rapide:
nu ai televizor=nu auzi atâtea știri=nu vezi și nu simți panica natională sau internațională.
Bun.
Ce înseamnă asta? Că sufletul tău e mai liniștit si îți selectezi informațiile.
Corect.
O gândire sănătoasă, îmi spun eu.

Vedeți? Am scris...minte conștientă. 🙂
Să vă spun de ce...
Dacă tot am timp citesc o carte primită, mai degraba câștigată la un concurs (câștig de care sunt foarte mândră 😎): Wow! Noul ghid ca să trăiești o viață abundentă și împlinită. O carte scrisă de Florin Păsat.

Tot timpul afirm că nimic nu e întâmplător în viața mea. 
Unele lucruri sau evenimente apar atunci când e nevoie de ele.
Cu cât înaintez în lecturarea acestei cărți îmi dau seama că această carte a venit la fix. 🙂
De ce? mă întrebați voi zâmbind.
Păi este o carte care te motivează, care îți explică anumite lucruri la care cu siguranță nu te-ai gândit până atunci.
În principal cartea e făcută pentru a te ajuta în afaceri, dar după primele 100 de pagini citite (aici am ajuns) sunt conștientă că se poate aplica la situația existentă foarte bine.
Cum?
Cel mai important despre felul în care ne poziționăm în fața vieții sau a morții,  depinde de fiecare.
Sau ca să înțelegeți mai bine: despre cum să gândești în situații de criză.
Mintea ta conștientă caută exemple similare în subconștient,  dacă există ceva din trecut la care să te raportezi...cam știi ce să faci, dacă nu...cauți soluții. Treci prin toate stările posibile și imposibile.

Revenind la situație...
Sigur că trebuie să ne fie teamă de situația existentă, pentru că în felul acesta ne protejăm. Nu suntem "duși cu capul" ca aceia care petrec în carantină,  pe banii statului. Apropo de asta, de aceea eram supărată în zilele trecute,  sau mai bine zis pe astfel de oameni,  nu pe cei care sunt responsabili.

Acum...în privința supărării cred că toți trebuie să fim. E normal.
Viața ne-a cam dat un picior undeva.
Adică...ne-a scuturat puțin: Hei, voi! Mai opriți-vă din distrugerea planetei!
Și ne-am oprit, sau ne-a oprit Cineva.

Citesc în urmă cu jumătate de oră că stratul de ozon aproape s-a refăcut în perioada aceasta. 
What? Ar spune fiică-mea?
Serios? Spun eu.🤔

Să recapitulăm:
1. Planeta se vindecă.
2. Unii se distrează cu inconștiență,  dar cei mai mulți suntem oameni responsabili.
3. Medicii și asistentele își dau demisia...și pleacă? Oare am citit bine? Nu, nu știu cât de sigură este sursa, până la urmă am impresia că nimic nu e sigur acum. Dar să-ți dai demisia aici e ok. Însă să o faci doar pentru a profesa în alt loc...😑

Trei știri care m-au pus pe gânduri.
Astăzi însă am ales-o pe prima.
Să mă bucur de statul de ozon!
Poate eu mai am clipe de trăit,  sau poate nu, dar e o șansă mare pentru urmașii mei să o facă.
Așa că:

Bună dimineața, soare!

Pentru voi,
       T. A.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...

Timișoara-Orașul Verde

Ș i am plecat la drum prin țara mea minunată. Bucuria și liniștea sufletului meu se reflectă pe chipul meu la fiecare călătorie. Sunt fericită când călătoresc. Simt că toată povara de pe umeri dispare și nu-mi rămâne decât seninătatea descoperirilor locurilor. T imișoara nu a fost pe listă, dar uneori viața ne face surprize plăcute. A fost o decizie de un minut și nu regret pentru că m-am îndrăgostit de acest oraș. E atât de frumos că mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Eu!? Vă dați seama? Bună treabă! ar spune unul dintre prietenii mei. C u ce să încep? Cu începutul! râdeți voi. Oooo da! Se "pune" dacă de data aceasta vă încânt cu mai multe poze făcute de mine? Da...da! șoptiți voi cu zâmbetul până la urechi. C ând am pășit în Piața Victoriei sau Piața Operei am rămas fără cuvinte. E imensă, e aerisită, e superbă.Copilul din mine a observat imediat străduța cochetă din apropierea Operei, cea cu umbrelele. I maginație și culoare! Bucurie pe chipurile vizitatorilo...