Treceți la conținutul principal

Confort, stil, eleganță

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Păstrăm în suflet amintiri frumoase din momente speciale ale vieții.
Le revedem în minte la intervale de timp și emoția este la fel de puternică.

Cele mai frumoase, sensibile și deosebite momente pe care le-am trăit sunt momentele petrecute împreună cu cei doi copii ai mei.
Două mogâldețe de om care mi-au schimbat definitiv viața.
Fiecare zâmbet de pe fața lor mi-a săltat sufletul în fericire, fiecare tristețe mi-a dărâmat inima.
Oare ei vor uita iubirea care i-a înconjurat de la primele momente ale vieții lor?

Mă gândeam astăzi cât de mult m-am jucat cu băiatul meu și cât de mult i-am citit. Avea foarte multe jocuri educative, logice care ne puneau mintea la contribuție. Tot timpul meu era timpul lui.
De mic a fost un șmecher.
A făcut în așa fel încât ne-am topit inima cu totul.

Prima lui baie a fost o adevărată aventură.
Pregătește apa: nici prea caldă, nici prea rece. Nu exista termometru de apă, sau dacă exista la noi nu ajunsese. Dezbracă copilul și pune-l în apă. Dar cum să-l ținem? De una singură nu puteam, doi eram prea mulți. Copilul când s-a văzut în apă a început să se agite. Dădea din mâini și picioare.

Prima baie a copilului a fost și aventura vieții noastre. Puțină apă pe copil, ce să-l mai spălăm noi că eram leșinați de frică să nu ne scape printre degete. Mogâldeața era tare șireată încă din primele zile. Iar când l-am scos din apă, pentru că ni se părea rece, a început să urle...Nu știam cum să-l îmbrăcăm mai repede și ce să facem să-l potolim.
Într-un final când liniștea a pus stăpânire peste tot, ne-am prăbușit amândoi.
Era un dezastru peste tot, dar am început să râdem în hohote.
Dacă la prima e așa, ce vom face?

Ne-am descurcat. Nu aveam cărți să învățăm cum să devenim părinții perfecți, am învățat din mers, din propriile greșeli, din reușite și multă perseverență.
Acum privind înapoi îmi dau seama că au fost clipe de fericire maximă în familie.

În prezent tehnologia a avansat foarte mult. Nu mai este nevoie să-ți faci probleme de temperatura apei de la baia copilului sau de dușul făcut, pentru că există baterii cu termostat. Selectezi temperatura dorită și gata. Perfect. O astfel de baterie o găsiți aici, https://www.neakaisa.ro/baterii-baie  și dacă vă uitați cu atenție oferta este foartă largă, cu siguranță găsiți ceva care să se potrivească pentru voi la prețuri acceptabile și calitate garantată.
O descriere în trei cuvinte: Confort, stil, eleganță.

Eu mi-aș fi dorit să am așa ceva când erau copii mei mici, dar nu-mi displace nici acum.
Așa, să mă pregătesc pentru nepoți.
Cine știe!
Statul acesta acasă...poate fi cu surprize.

Pentru voi,
       T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

hello...is me!

Hello...sunt eu! Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu! Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu! Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ... Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă. De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție... Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți. Sunt eu! Tu?- neîncrezători... EU! Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!" Știu, îmi pare rău, nu vre...