Treceți la conținutul principal

Confort, stil, eleganță

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Păstrăm în suflet amintiri frumoase din momente speciale ale vieții.
Le revedem în minte la intervale de timp și emoția este la fel de puternică.

Cele mai frumoase, sensibile și deosebite momente pe care le-am trăit sunt momentele petrecute împreună cu cei doi copii ai mei.
Două mogâldețe de om care mi-au schimbat definitiv viața.
Fiecare zâmbet de pe fața lor mi-a săltat sufletul în fericire, fiecare tristețe mi-a dărâmat inima.
Oare ei vor uita iubirea care i-a înconjurat de la primele momente ale vieții lor?

Mă gândeam astăzi cât de mult m-am jucat cu băiatul meu și cât de mult i-am citit. Avea foarte multe jocuri educative, logice care ne puneau mintea la contribuție. Tot timpul meu era timpul lui.
De mic a fost un șmecher.
A făcut în așa fel încât ne-am topit inima cu totul.

Prima lui baie a fost o adevărată aventură.
Pregătește apa: nici prea caldă, nici prea rece. Nu exista termometru de apă, sau dacă exista la noi nu ajunsese. Dezbracă copilul și pune-l în apă. Dar cum să-l ținem? De una singură nu puteam, doi eram prea mulți. Copilul când s-a văzut în apă a început să se agite. Dădea din mâini și picioare.

Prima baie a copilului a fost și aventura vieții noastre. Puțină apă pe copil, ce să-l mai spălăm noi că eram leșinați de frică să nu ne scape printre degete. Mogâldeața era tare șireată încă din primele zile. Iar când l-am scos din apă, pentru că ni se părea rece, a început să urle...Nu știam cum să-l îmbrăcăm mai repede și ce să facem să-l potolim.
Într-un final când liniștea a pus stăpânire peste tot, ne-am prăbușit amândoi.
Era un dezastru peste tot, dar am început să râdem în hohote.
Dacă la prima e așa, ce vom face?

Ne-am descurcat. Nu aveam cărți să învățăm cum să devenim părinții perfecți, am învățat din mers, din propriile greșeli, din reușite și multă perseverență.
Acum privind înapoi îmi dau seama că au fost clipe de fericire maximă în familie.

În prezent tehnologia a avansat foarte mult. Nu mai este nevoie să-ți faci probleme de temperatura apei de la baia copilului sau de dușul făcut, pentru că există baterii cu termostat. Selectezi temperatura dorită și gata. Perfect. O astfel de baterie o găsiți aici, https://www.neakaisa.ro/baterii-baie  și dacă vă uitați cu atenție oferta este foartă largă, cu siguranță găsiți ceva care să se potrivească pentru voi la prețuri acceptabile și calitate garantată.
O descriere în trei cuvinte: Confort, stil, eleganță.

Eu mi-aș fi dorit să am așa ceva când erau copii mei mici, dar nu-mi displace nici acum.
Așa, să mă pregătesc pentru nepoți.
Cine știe!
Statul acesta acasă...poate fi cu surprize.

Pentru voi,
       T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

timpul liniștii mele...

În urmă cu patru luni prietena mea îmi spunea că sunt în furtună, un ciclon mai exact, din care o să ies și totul se va calma. Nu am crezut-o pentru că părea așa de departe liniștea...Dar acum îmi dau seama că sunt acolo pe marginea aceea a furtunii și încep să simt liniștea tot mai mult. Trebuie să-i mulțumesc prietenei mele care permanent a fost omul care m-a susținut și mă susține în cele mai grele momente ale vieții mele. Timp de liniște...într-o viață atât de nebună...Pare ciudat, nu? Am citit în dimineața aceasta un articol despre comprimarea timpului și primul gând în mintea mea a fost: Dar eu vorbesc despre asta cu oamenii din jurul meu de ani de zile! E evident că s-a comprimat timpul! Cum? o să mă întrebați voi râzând. Păi...simplu. Așa de simplu. Timpul nu ne mai ajunge! E senzația tuturor, doar că nu ne dăm seama de ce! Nu este vina noastră că nu mai reușim să facem toate lucrurile care altădată le făceam, e pur și simplu TIMPUL! Eu am început să vă...

Iubirea mamei...

"Am prins în ochii tăi două stele și ți-am împletit soarele în păr, am luat luna și am pus-o să-ți sărute obrajii bucălați și am șoptit vântului să te gâdile ca să râzi în hohote... Ți-am îmbrățișat palmele mici și le-am mângâiat cu sărutările mele pline de iubire... Degetele mele ating delicat pielea de catifea într-o încercare disperată de a imprima în mintea mea, plină de fericire fără de seamăn, chipul tău, chip de înger venit să-mi dea aripi să zbor. Unde să zbor? Până la cer, să îngenunchez în fața divinității și să-i mulțumesc...pentru că te am, pentru că exiști, pentru că-mi luminezi sufletul, pentru că-mi înseninezi fiecare zi ploiasă a vieții mele. În plecăciunea mea ating pământul reavăn și simt căldura care emană din puterea Lui. Nu îndrăznesc să ridic privirea, nu trebuie pentru că spre mine vine...adierea fericirii. Mă alintă, îmi șoptește încetișor ceva la ureche și eu inevitabil... râd! Râsul meu răsună straniu în Cerul deschis, propagându-se în mii și mi...