Treceți la conținutul principal

Confort, stil, eleganță

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Păstrăm în suflet amintiri frumoase din momente speciale ale vieții.
Le revedem în minte la intervale de timp și emoția este la fel de puternică.

Cele mai frumoase, sensibile și deosebite momente pe care le-am trăit sunt momentele petrecute împreună cu cei doi copii ai mei.
Două mogâldețe de om care mi-au schimbat definitiv viața.
Fiecare zâmbet de pe fața lor mi-a săltat sufletul în fericire, fiecare tristețe mi-a dărâmat inima.
Oare ei vor uita iubirea care i-a înconjurat de la primele momente ale vieții lor?

Mă gândeam astăzi cât de mult m-am jucat cu băiatul meu și cât de mult i-am citit. Avea foarte multe jocuri educative, logice care ne puneau mintea la contribuție. Tot timpul meu era timpul lui.
De mic a fost un șmecher.
A făcut în așa fel încât ne-am topit inima cu totul.

Prima lui baie a fost o adevărată aventură.
Pregătește apa: nici prea caldă, nici prea rece. Nu exista termometru de apă, sau dacă exista la noi nu ajunsese. Dezbracă copilul și pune-l în apă. Dar cum să-l ținem? De una singură nu puteam, doi eram prea mulți. Copilul când s-a văzut în apă a început să se agite. Dădea din mâini și picioare.

Prima baie a copilului a fost și aventura vieții noastre. Puțină apă pe copil, ce să-l mai spălăm noi că eram leșinați de frică să nu ne scape printre degete. Mogâldeața era tare șireată încă din primele zile. Iar când l-am scos din apă, pentru că ni se părea rece, a început să urle...Nu știam cum să-l îmbrăcăm mai repede și ce să facem să-l potolim.
Într-un final când liniștea a pus stăpânire peste tot, ne-am prăbușit amândoi.
Era un dezastru peste tot, dar am început să râdem în hohote.
Dacă la prima e așa, ce vom face?

Ne-am descurcat. Nu aveam cărți să învățăm cum să devenim părinții perfecți, am învățat din mers, din propriile greșeli, din reușite și multă perseverență.
Acum privind înapoi îmi dau seama că au fost clipe de fericire maximă în familie.

În prezent tehnologia a avansat foarte mult. Nu mai este nevoie să-ți faci probleme de temperatura apei de la baia copilului sau de dușul făcut, pentru că există baterii cu termostat. Selectezi temperatura dorită și gata. Perfect. O astfel de baterie o găsiți aici, https://www.neakaisa.ro/baterii-baie  și dacă vă uitați cu atenție oferta este foartă largă, cu siguranță găsiți ceva care să se potrivească pentru voi la prețuri acceptabile și calitate garantată.
O descriere în trei cuvinte: Confort, stil, eleganță.

Eu mi-aș fi dorit să am așa ceva când erau copii mei mici, dar nu-mi displace nici acum.
Așa, să mă pregătesc pentru nepoți.
Cine știe!
Statul acesta acasă...poate fi cu surprize.

Pentru voi,
       T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Reconectare la umanitate

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet. Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi. Î n ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate.   M ă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...