Treceți la conținutul principal

Confort, stil, eleganță

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Păstrăm în suflet amintiri frumoase din momente speciale ale vieții.
Le revedem în minte la intervale de timp și emoția este la fel de puternică.

Cele mai frumoase, sensibile și deosebite momente pe care le-am trăit sunt momentele petrecute împreună cu cei doi copii ai mei.
Două mogâldețe de om care mi-au schimbat definitiv viața.
Fiecare zâmbet de pe fața lor mi-a săltat sufletul în fericire, fiecare tristețe mi-a dărâmat inima.
Oare ei vor uita iubirea care i-a înconjurat de la primele momente ale vieții lor?

Mă gândeam astăzi cât de mult m-am jucat cu băiatul meu și cât de mult i-am citit. Avea foarte multe jocuri educative, logice care ne puneau mintea la contribuție. Tot timpul meu era timpul lui.
De mic a fost un șmecher.
A făcut în așa fel încât ne-am topit inima cu totul.

Prima lui baie a fost o adevărată aventură.
Pregătește apa: nici prea caldă, nici prea rece. Nu exista termometru de apă, sau dacă exista la noi nu ajunsese. Dezbracă copilul și pune-l în apă. Dar cum să-l ținem? De una singură nu puteam, doi eram prea mulți. Copilul când s-a văzut în apă a început să se agite. Dădea din mâini și picioare.

Prima baie a copilului a fost și aventura vieții noastre. Puțină apă pe copil, ce să-l mai spălăm noi că eram leșinați de frică să nu ne scape printre degete. Mogâldeața era tare șireată încă din primele zile. Iar când l-am scos din apă, pentru că ni se părea rece, a început să urle...Nu știam cum să-l îmbrăcăm mai repede și ce să facem să-l potolim.
Într-un final când liniștea a pus stăpânire peste tot, ne-am prăbușit amândoi.
Era un dezastru peste tot, dar am început să râdem în hohote.
Dacă la prima e așa, ce vom face?

Ne-am descurcat. Nu aveam cărți să învățăm cum să devenim părinții perfecți, am învățat din mers, din propriile greșeli, din reușite și multă perseverență.
Acum privind înapoi îmi dau seama că au fost clipe de fericire maximă în familie.

În prezent tehnologia a avansat foarte mult. Nu mai este nevoie să-ți faci probleme de temperatura apei de la baia copilului sau de dușul făcut, pentru că există baterii cu termostat. Selectezi temperatura dorită și gata. Perfect. O astfel de baterie o găsiți aici, https://www.neakaisa.ro/baterii-baie  și dacă vă uitați cu atenție oferta este foartă largă, cu siguranță găsiți ceva care să se potrivească pentru voi la prețuri acceptabile și calitate garantată.
O descriere în trei cuvinte: Confort, stil, eleganță.

Eu mi-aș fi dorit să am așa ceva când erau copii mei mici, dar nu-mi displace nici acum.
Așa, să mă pregătesc pentru nepoți.
Cine știe!
Statul acesta acasă...poate fi cu surprize.

Pentru voi,
       T.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Sclipici

Î n ultima vreme gândurile mi-au invadat tot spațiul personal. Nu reușesc să prind o clipă libera în care să fie liniște. E așa...o apăsare, o tristețe care nu-și are locul, o presimțire, care nu știu dacă e bună sau rea. Cred că imbătrânesc. Am ajuns să nu pot dormi din cauza gândurilor.🤔 Tinerețe-bătrânețe. C red că depinde foarte mult de starea de spirit. De fapt nu contează câți ani ai, ci cum ești tu. Spuneam astăzi într-un discurs că fiecare dintre noi strălucim. Replica a fost, normal: Avem sclipici? Am râs de comicul situației și le-am explicat că nu sclipiciul dă strălucirea unui om, ci aura. Ceea ce este el, ceea ce transmite către ceilalți  și chiar mai mult, strălucirea vine din sufletul fiecărui. S-au uitat puțin cam neîncrezători spre mine 🙂 Nu am renunțat la discursul meu. Sclipirea...ne întinereste! Sclipirea...ne aduce beneficii. Sclipirea, ne dă mai multă putere de muncă, ne intăreste, ne descurcă prin lumea aceasta mare. Sclipirea se vede în chipul u...

tell her you belong to me

A stăzi, într-o zi în care soarele "și-a făcut de cap" împrăștiind căldură de noiembrie, mi-am adunat gândurile și m-am hotărât să revin puțin la cartea mea. Pentru cei care au început să-mi citească blogul doar de puțin timp, trebuie să vă spun că atunci când am început mi-am propus să scriu o carte în timp real. Și am făcut acest lucru o perioadă de timp. Eram mulțumită de rezultat. Mi-am depășit limitele permanent. Am învățat în fiecare zi, am studiat. Dar ...m-am oprit. N u pentru că nu-mi plăcea ceea ce făceam, ci pentru că viața "mi-a dat o palmă" atât de grea încât m-a pus la pământ. Am simțit-o în toată ființa mea, atât de real, atât de dureros, încât mintea a refuzat să zboare în visare, în scris, în idei și cuvinte. Nu , nu am vrut să renunț la pasiunea mea. Am continuat să scriu. Gânduri. Idei. Principii. Sfaturi. Realități. Și mi-a ieșit și asta. ( știu, sunt foarte modestă!!!) A stăzi, într-o zi călduroasă de noiembrie, am simțit că trebuie să m...