Treceți la conținutul principal

Don't cry

Don't cry...


Nu plânge,
greutăți întâlnim la tot pasul,
depinde de noi dacă le privim cu seninătate sau tristețe.

Nu plânge...
Uneori e mai greu să te ridici de jos,
dar nu imposibil.

Nu, nu plânge
Oamenii puternici nu varsă nici o lacrimă,
chiar dacă au sufletul inundat de tristețe.

Nu plânge...
Fiecare încercare vine pentru a ne întări,
a ne încerca rezistența în fața durerii,
a ne ridica și a înfrunta totul cu demnitate,
a duce povara pe umeri singuri,
a sta în picioare în fața furtunii, dar
cu încredere puternică în bunătatea divină.

Nu, nu plânge
Viața e minunată!
Planeta îți revine,
Ființa noastră se schimbă.
Întunericul se transformă în lumină.

Nu, nu plânge,
Și mie mi-e dor de libertate,
dar libertatea sufletului nu mi-o ia nimeni și nimic.
Călătoresc cu gândul,
Pictez cerul în culori numai de mine știute,
Compun melodii din note dispersate în vânt,
Le adun, le alint și le așez pe clape,
Într-o ordine numai de mine știută.
Și-apoi le arunc spre sufletul tău și-l fac să zâmbească,
Îți pictez sufletul în curcubeu și-l fac să râdă.

Nu, nu plânge!
Ești acasă.
Caută...caută în fiecare cotlon și găsește fericirea
Și spune cu voce tare...
Sunt fericit aici,
Sunt puternic 
Nu contează cât timp trece.

Dar când voi ieși...
Voi săruta pământul
Voi mângâia florile de cireș,
Mă voi întinde pe iarba crudă,
Voi privii cerul,
Voi simții cum plămânii vor tresării de fericirea aerului,
De viață.

Și...
Atunci, voi plânge.
Încet,
Adânc,
Cu durere pentru toți,
Pentru viața lor 
Și a mea.




Să aveți soare în suflete!
Furtuna va trece.

Pentru voi,
     T.A.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Dacă aș fi...

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată. Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu. A m lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „ Of, iarăși ai uitat de blog!” U n alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți 😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaip...

hello...is me!

Hello...sunt eu! Zâmbetul meu este peste tot! Încăperea răsună de râsul meu copilăresc! Alerg prin casă dansând într-un ritm numai de mine știut, sau mai degrabă fără...ritm! Nu-mi pasă, sunt eu! Cânt, cânt anapoda pentru că am căștile pe urechi și doar eu știu ce sunete răsună în mintea, inima și ființa mea. Nu-mi pasă, sunt eu! Sunetul telefonului sună întrerupându-mi starea de aparentă fericire...Revin pe pământ... Hello...de ce ești așa? mă întrebați voi în șoaptă. De ce? Pentru că, șoptesc eu, astăzi...cineva mi-a spus că-i dau curaj! Vă dați seama ce înseamnă asta? Vă dați seama? șoptesc eu cu glasul plin de emoție... Nu...Ce înseamnă? spuneți voi uimiți. Sunt eu! Tu?- neîncrezători... EU! Fiecare dintre noi trecem prin perioade cumplite în viață, dar trebuie să vedem dincolo de ceea ce se întâmplă. Să căutăm să conștientizăm că suntem înconjurați de oameni cărora le pasă de noi, să vedem partea bună: "Că putea să fie și mai rău!" Știu, îmi pare rău, nu vre...