Treceți la conținutul principal

Don't cry

Don't cry...


Nu plânge,
greutăți întâlnim la tot pasul,
depinde de noi dacă le privim cu seninătate sau tristețe.

Nu plânge...
Uneori e mai greu să te ridici de jos,
dar nu imposibil.

Nu, nu plânge
Oamenii puternici nu varsă nici o lacrimă,
chiar dacă au sufletul inundat de tristețe.

Nu plânge...
Fiecare încercare vine pentru a ne întări,
a ne încerca rezistența în fața durerii,
a ne ridica și a înfrunta totul cu demnitate,
a duce povara pe umeri singuri,
a sta în picioare în fața furtunii, dar
cu încredere puternică în bunătatea divină.

Nu, nu plânge
Viața e minunată!
Planeta îți revine,
Ființa noastră se schimbă.
Întunericul se transformă în lumină.

Nu, nu plânge,
Și mie mi-e dor de libertate,
dar libertatea sufletului nu mi-o ia nimeni și nimic.
Călătoresc cu gândul,
Pictez cerul în culori numai de mine știute,
Compun melodii din note dispersate în vânt,
Le adun, le alint și le așez pe clape,
Într-o ordine numai de mine știută.
Și-apoi le arunc spre sufletul tău și-l fac să zâmbească,
Îți pictez sufletul în curcubeu și-l fac să râdă.

Nu, nu plânge!
Ești acasă.
Caută...caută în fiecare cotlon și găsește fericirea
Și spune cu voce tare...
Sunt fericit aici,
Sunt puternic 
Nu contează cât timp trece.

Dar când voi ieși...
Voi săruta pământul
Voi mângâia florile de cireș,
Mă voi întinde pe iarba crudă,
Voi privii cerul,
Voi simții cum plămânii vor tresării de fericirea aerului,
De viață.

Și...
Atunci, voi plânge.
Încet,
Adânc,
Cu durere pentru toți,
Pentru viața lor 
Și a mea.




Să aveți soare în suflete!
Furtuna va trece.

Pentru voi,
     T.A.

Comentarii

  1. Cu plăcere. Să trecem cu toții peste această încercare și să ne păstrăm speranța în suflet.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t

Viața...în pași de dans

       A rc peste timp, peste sentimente, peste trăiri.                                                                                        O ricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.      L umea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului.                                                                                                      M ă u

Fir de suflet

       Cine ești în lumea aceasta mare? Unde îți dorești să fii peste o clipă, o zi sau un an? Cum reușești să înfrunți fiecare zi din viață? Cu privirea plecată în înfrigurarea sufletului sau zâmbind senin spre cerul îmbujorat al dimineții?      Cine ești tu? În mulțimea destinelor ne pierdem, ne micșorăm până la un fir de suflet tremurat. Cum îți învingi teama de nou și răzbați deasupra inimii? Încredere înzecită în gândul tău răzleț, care străbate nemărginirea lumii.      Cine este el? Fantasmă a proprilor emoții, trăiri agățate în gânduri deșirate pe covorul vieții. Idei risipite în vântul primăvăratec, idei cu sens și fără sens, în îngemănare absurdă a senzațiilor, a simțirii, a trăirii la limită. Cu sens. Fără. Azi. Ieri. Mâine.      Cine suntem noi? Suflete îngemănate în dureri neștiute, în speranțe deșarte, în inimi pustiite de doruri nenumărate. Un gând, o idee încrezătoare, aducătoare de speranțe. Împărtășite sau nu. Dorite. Voite. Putere aducătoare de viață, de durere și