Treceți la conținutul principal

Don't cry

Don't cry...


Nu plânge,
greutăți întâlnim la tot pasul,
depinde de noi dacă le privim cu seninătate sau tristețe.

Nu plânge...
Uneori e mai greu să te ridici de jos,
dar nu imposibil.

Nu, nu plânge
Oamenii puternici nu varsă nici o lacrimă,
chiar dacă au sufletul inundat de tristețe.

Nu plânge...
Fiecare încercare vine pentru a ne întări,
a ne încerca rezistența în fața durerii,
a ne ridica și a înfrunta totul cu demnitate,
a duce povara pe umeri singuri,
a sta în picioare în fața furtunii, dar
cu încredere puternică în bunătatea divină.

Nu, nu plânge
Viața e minunată!
Planeta îți revine,
Ființa noastră se schimbă.
Întunericul se transformă în lumină.

Nu, nu plânge,
Și mie mi-e dor de libertate,
dar libertatea sufletului nu mi-o ia nimeni și nimic.
Călătoresc cu gândul,
Pictez cerul în culori numai de mine știute,
Compun melodii din note dispersate în vânt,
Le adun, le alint și le așez pe clape,
Într-o ordine numai de mine știută.
Și-apoi le arunc spre sufletul tău și-l fac să zâmbească,
Îți pictez sufletul în curcubeu și-l fac să râdă.

Nu, nu plânge!
Ești acasă.
Caută...caută în fiecare cotlon și găsește fericirea
Și spune cu voce tare...
Sunt fericit aici,
Sunt puternic 
Nu contează cât timp trece.

Dar când voi ieși...
Voi săruta pământul
Voi mângâia florile de cireș,
Mă voi întinde pe iarba crudă,
Voi privii cerul,
Voi simții cum plămânii vor tresării de fericirea aerului,
De viață.

Și...
Atunci, voi plânge.
Încet,
Adânc,
Cu durere pentru toți,
Pentru viața lor 
Și a mea.




Să aveți soare în suflete!
Furtuna va trece.

Pentru voi,
     T.A.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cornul abundenței

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi. Pur și simplu. Fără bucurie sau tristețe, fără să zâmbesc, așa pur și simplu. Evenimentele din ultimele zile m-au cam lăsat fără cuvinte. Aș glumi, dar nu-mi prea vine, aș plânge, dar nu-mi vin lacrimile. E așa...cum să zic apocaliptic. Am trăit să o vedem și pe asta! Mi-e teamă, însă, că e doar începutul. M ă întreb de câteva zile care este motivul reacției noastre exagerate din ultimele zile. Cred că ați observat că am folosit persoana I, plural. Marți am fost la cumpărături, normal. Doar nu credeți că sunt altfel. Doar că dacă am ajuns acolo am luat pufuleți, că de, mi-era dor, câteva alimente, nu prea multe. Cert e că dacă am plătit am constatat că în urmă cu două zile, la alte cumpărături obișnuite cheltuiam dublu. Vai de mine, ce mă fac eu cu pufuleții mei! A cum trecând la lucruri serioase m-am tot întrebat de ce reacția aceasta. Am ajuns la concluzia că e oarecum justificată. Ni s-a prezentat situația din China. Acum din ...

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Iubirea mamei...

"Am prins în ochii tăi două stele și ți-am împletit soarele în păr, am luat luna și am pus-o să-ți sărute obrajii bucălați și am șoptit vântului să te gâdile ca să râzi în hohote... Ți-am îmbrățișat palmele mici și le-am mângâiat cu sărutările mele pline de iubire... Degetele mele ating delicat pielea de catifea într-o încercare disperată de a imprima în mintea mea, plină de fericire fără de seamăn, chipul tău, chip de înger venit să-mi dea aripi să zbor. Unde să zbor? Până la cer, să îngenunchez în fața divinității și să-i mulțumesc...pentru că te am, pentru că exiști, pentru că-mi luminezi sufletul, pentru că-mi înseninezi fiecare zi ploiasă a vieții mele. În plecăciunea mea ating pământul reavăn și simt căldura care emană din puterea Lui. Nu îndrăznesc să ridic privirea, nu trebuie pentru că spre mine vine...adierea fericirii. Mă alintă, îmi șoptește încetișor ceva la ureche și eu inevitabil... râd! Râsul meu răsună straniu în Cerul deschis, propagându-se în mii și mi...