Treceți la conținutul principal

La multi ani!

La mulți ani, mie!
Trei ani de muncă. Frumoasă,  deosebită, pentru sufletul meu.

Când am început aveam cu totul altă viziune asupra acestui blog. Și un an am lucrat la povestea aceea.
Apoi, viața mea s-a schimbat și normal s-a schimbat și modul meu de a scrie.
Dacă e bine sau nu...habar nu am.
Nu vreau să-mi fac reclamă și nici să am reclame neaparat. Am avut...😂
O poveste haioasa. Mai mult de un an cand "am câștigat " 5 euro. La un moment dat, pac! S-a închis. Păi?
Răspunsul: nu trebuie să vă dăm explicații.
Mă uit și eu să văd ce e...a fost ceva mai multă activitate.
Bine...zic. Am avut 5 euro, nu mai sunt. Asta e. Rămân eu cu mine.😂
Ce-am avut, ce-am pierdut.
De atunci fac reclamă numai la ceea ce îmi place. Tare, nu?

Scrisul îmi aduce liniște.
Cuvintele îmi mângâie sufletul.
Am citit în seara aceasta o poveste cu niște broscuțe țestoase care trebuiau să ajungă într-un vârf.  Unele au ajuns aproape, dar auzind ca de pe margine li se strigă: nu vei reuși, au abandonat.
Una singură a ajuns sus.
Era surdă.

Mi-a plăcut foarte mult povestea, parcă mi se potriveste perfect. Mulți mi-au zis că nu reușesc, dar uite că mi-am depășit limitele.
Sunt aici.
Scriu.

La multi ani,  Tehnologie Amara!
Nume care ridică multe sprâncene. 😎
Am spus și o s-o mai zic: T. A pentru că am început să scriu în cele mai grele zile din viața mea.
Iar acum mi-e drag acest nume.

De aproape 2 luni toți trebuie să folosim tehnologia. Stăm în casă și învățăm,  lucrăm pentru serviciu...cu ajutorul tehnologiei.
Vremuri amare, tehnologie amară.
Mda...
Viață.
Doar viață.

La multi ani,  T. A.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Timpul a ajuns la locul lui

     Î mi port degetele pe clapele pianului și mă gândesc cu emoție la clipele care trec peste mine, se cern. Am pierdut acel acasă și oricât l-am căutat nu l-am mai găsit. M-am destrămat în vântul primăverii, am călătorit pe nori, vărsând lacrimi amare ca ploaia de vară, am respirat pe frunze de toamnă și m-am rătăcit prin zăpezile sufletului meu. Nimic nu a mai fost la fel. Timpul a trecut... Am învățat să mă bucur de zăpada așternută. A m râs sau plâns pe pianul trist, că-mi fac sau nu-mi fac timp, să-i ating clapele. M -am „înțelepțit”, sau nu, încercând mereu să descopăr lucruri noi, să studiez, să cercetez. Viața nu e așa cum ne-o imaginăm, ci e... Haotică. Nebună. Veselă. Distrusă. Lacrimi. Fericire. Câte și mai câte! S ă așterni cuvinte e ușor, să le faci inteligibile, e mai greu.  Î mi imaginez uneori că suntem într-un dans nebun și ne învârtim până când nu mai avem suflu și nu încetăm, pentru că nu avem unde să ne odihnim, așa că soluția e să dansezi, sau s...

Timișoara-Orașul Verde

Ș i am plecat la drum prin țara mea minunată. Bucuria și liniștea sufletului meu se reflectă pe chipul meu la fiecare călătorie. Sunt fericită când călătoresc. Simt că toată povara de pe umeri dispare și nu-mi rămâne decât seninătatea descoperirilor locurilor. T imișoara nu a fost pe listă, dar uneori viața ne face surprize plăcute. A fost o decizie de un minut și nu regret pentru că m-am îndrăgostit de acest oraș. E atât de frumos că mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. Eu!? Vă dați seama? Bună treabă! ar spune unul dintre prietenii mei. C u ce să încep? Cu începutul! râdeți voi. Oooo da! Se "pune" dacă de data aceasta vă încânt cu mai multe poze făcute de mine? Da...da! șoptiți voi cu zâmbetul până la urechi. C ând am pășit în Piața Victoriei sau Piața Operei am rămas fără cuvinte. E imensă, e aerisită, e superbă.Copilul din mine a observat imediat străduța cochetă din apropierea Operei, cea cu umbrelele. I maginație și culoare! Bucurie pe chipurile vizitatorilo...