Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Astăzi a fost o zi mult mai bună.
Poate pentru că am ieșit la cumpărături după o săptămână.
M-am echipat eu regulamentar, mi-am pregătit o declarație pe proprie răspundere și...la drum.
Un drum de 5 minute, dar cred că am fost ca un copil care e super fericit când primește prăjitura preferată.
Așa și eu să merg 5 minute printre fulgi la final de martie, a fost nemaipomenit.
Nici măcar nu mi-am acoperit capul.
Aveam nevoie de aer ca de propria viață.
Nu vă speriați, aveam masca pe față.
Trebuia însă să simt fulgii de nea și aerul rece. Zăpada se așternuse peste mugurii și florile corcodușilor și totul părea ireal. Cumva într-un timp în care noi ne confruntăm cu această pandemie natura își vedea de propria viață.
E egoistă? m-am întrebat eu.
Nu, nu e. Viața merge mai departe indiferent ce se întâmplă.
Natura știe, noi...noi trebuie doar să conștientizăm cât de mici suntem.
Pe drum am întâlnit foarte puțini oameni, dar când am intrat în magazin...
Oameni buni eu cred că trăiesc în două lumi paralele! Eram ca în cartea lui Haruki Murakami cu cele două lumi paralele: erau la fel, dar totuși atât de diferite.
Păi erau o mulțime de oameni.
Ce să păstrezi distanța, nici nu-i interesa acest lucru. Am încercat eu cât am putut, am așteptat până omul pleca de unde voiam eu să iau și când am pus mâna pe un produs l-am luat și gata.
Să ne înțelegem nu m-am dus la un magazin mic de cartier, ci unul mai mare. Nu-i zic numele că nu are rost, dar chiar mi se pare complet anapoda atât timp cât ni se spune permanent să fim atenți să păstrăm distanța.
Au lăsat să intre în magazin câți oameni au vrut, ca în timpurile bune. La liber domle'!
Am simțit că pur și simplu ne batem joc de tot. Eu sunt așa o ființă care nu se prea ceartă, astfel încât atunci când plătesc mă uit spre doamna de la casă: Cam multă lume în magazin!
Mi-a dat dreptate cu o aplecare a capului, dar...
Mi-a fost așa de milă de ea.
Nu are nici un fel de protecție. O mască și mănuși, atât.
Omul e așa de aproape de ea. Of.
Lumeeee, lumeee...
Am încercat însă să fiu optimistă și mi-am zis de ce să mă supăr, rezolv ceva?
Nu.
Așa că zâmbesc cu tristețe și cu toate cumpărăturile după mine pâș-pâș până acasă.
Am ajuns acasă ca o învingătoare.
Vă dați seama cât de fericită a fost fiică-mea, cum i-au sclipit ei ochii când a primit tot de pe lista făcută timp de o săptămână.
Bravo mama!
Cred că în momentul acela m-am simțit MAMA-Supremă. (Și acum îmi vine să râd)
Când m-am liniștit, am realizat încă o dată că oamenii nu vor să învețe să se protejeze.
E foarte important să facă lucrurile bine pentru a-și proteja propria familie dacă la ei nu se gândesc.
Experiența îmi spune că învățatul înseamnă să tot repeți de mii de ori dacă trebuie, pentru a pricepe tot...omul.
Repetiția este mama învățării.
Așa, cu răbdare, o luăm de la capăt...
Oameni buni când mergeți la cumpărături aveți mare grijă să nu duceți acasă acest virus.
Încercați să respectați următoarele sfaturi scrise de Cristian China-Birta într-o inițiativă #AsteaAsaSeFac,
Reguli simple și foarte clare.
Eu le-am învățat și le pun în aplicare, așa că puteți și voi cu siguranță.
Revenind la Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, mi-am adus aminte zilele trecute de o carte a lui numită Underground. O carte interesantă, dar nu prea ușor de citit, pentru că prezintă atentatul de la Tokio cu gaz sarin și spiritul japonez.
Cartea este structurată în principal pe mărturiile tulburătoare ale supraviețuitorilor.
E o recomandare pentru voi.
O carte asupra căreia merită să vă opriți pentru că veți înțelege multe lucruri.
Trăim vremuri grele, frustrante, care ne vor schimba cu siguranță.
Depinde însă de fiecare om dacă schimbarea aceasta va fi spre bine sau spre rău.
Unul dintre supraviețuitorii din Tokio spune: "Trebuie să fiu recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat. Să luptăm împreună! ... Ura nu ajută la nimic."
Să încercăm și eu și voi să nu lăsăm ura să ne cuprindă sufletele și când o face totuși să reușim să o alungăm. E singura șansă să putem merge mai departe și să ne reconstruim viața. Cu fiecare zi care trece îmi dau seama că nu o să reluăm viața de unde am lăsat-o, ci trebuie să o reconstruim.
Până una alta
Nu uitați!
Cumpărături făcute în siguranță=primul pas pentru viață
Pentru voi,
T. A.
Astăzi a fost o zi mult mai bună.
Poate pentru că am ieșit la cumpărături după o săptămână.
M-am echipat eu regulamentar, mi-am pregătit o declarație pe proprie răspundere și...la drum.
Un drum de 5 minute, dar cred că am fost ca un copil care e super fericit când primește prăjitura preferată.
Așa și eu să merg 5 minute printre fulgi la final de martie, a fost nemaipomenit.
Nici măcar nu mi-am acoperit capul.
Aveam nevoie de aer ca de propria viață.
Nu vă speriați, aveam masca pe față.
Trebuia însă să simt fulgii de nea și aerul rece. Zăpada se așternuse peste mugurii și florile corcodușilor și totul părea ireal. Cumva într-un timp în care noi ne confruntăm cu această pandemie natura își vedea de propria viață.
E egoistă? m-am întrebat eu.
Nu, nu e. Viața merge mai departe indiferent ce se întâmplă.
Natura știe, noi...noi trebuie doar să conștientizăm cât de mici suntem.
Pe drum am întâlnit foarte puțini oameni, dar când am intrat în magazin...
Oameni buni eu cred că trăiesc în două lumi paralele! Eram ca în cartea lui Haruki Murakami cu cele două lumi paralele: erau la fel, dar totuși atât de diferite.
Păi erau o mulțime de oameni.
Ce să păstrezi distanța, nici nu-i interesa acest lucru. Am încercat eu cât am putut, am așteptat până omul pleca de unde voiam eu să iau și când am pus mâna pe un produs l-am luat și gata.
Să ne înțelegem nu m-am dus la un magazin mic de cartier, ci unul mai mare. Nu-i zic numele că nu are rost, dar chiar mi se pare complet anapoda atât timp cât ni se spune permanent să fim atenți să păstrăm distanța.
Au lăsat să intre în magazin câți oameni au vrut, ca în timpurile bune. La liber domle'!
Am simțit că pur și simplu ne batem joc de tot. Eu sunt așa o ființă care nu se prea ceartă, astfel încât atunci când plătesc mă uit spre doamna de la casă: Cam multă lume în magazin!
Mi-a dat dreptate cu o aplecare a capului, dar...
Mi-a fost așa de milă de ea.
Nu are nici un fel de protecție. O mască și mănuși, atât.
Omul e așa de aproape de ea. Of.
Lumeeee, lumeee...
Am încercat însă să fiu optimistă și mi-am zis de ce să mă supăr, rezolv ceva?
Nu.
Așa că zâmbesc cu tristețe și cu toate cumpărăturile după mine pâș-pâș până acasă.
Am ajuns acasă ca o învingătoare.
Vă dați seama cât de fericită a fost fiică-mea, cum i-au sclipit ei ochii când a primit tot de pe lista făcută timp de o săptămână.
Bravo mama!
Cred că în momentul acela m-am simțit MAMA-Supremă. (Și acum îmi vine să râd)
Când m-am liniștit, am realizat încă o dată că oamenii nu vor să învețe să se protejeze.
E foarte important să facă lucrurile bine pentru a-și proteja propria familie dacă la ei nu se gândesc.
Experiența îmi spune că învățatul înseamnă să tot repeți de mii de ori dacă trebuie, pentru a pricepe tot...omul.
Repetiția este mama învățării.
Așa, cu răbdare, o luăm de la capăt...
Oameni buni când mergeți la cumpărături aveți mare grijă să nu duceți acasă acest virus.
Încercați să respectați următoarele sfaturi scrise de Cristian China-Birta într-o inițiativă #AsteaAsaSeFac,
- Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
- Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
- Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
- Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
- Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
- Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
- Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
- Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.
1
Lumeeee, lumeee...Reguli simple și foarte clare.
Eu le-am învățat și le pun în aplicare, așa că puteți și voi cu siguranță.
Revenind la Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, mi-am adus aminte zilele trecute de o carte a lui numită Underground. O carte interesantă, dar nu prea ușor de citit, pentru că prezintă atentatul de la Tokio cu gaz sarin și spiritul japonez.
Cartea este structurată în principal pe mărturiile tulburătoare ale supraviețuitorilor.
E o recomandare pentru voi.
O carte asupra căreia merită să vă opriți pentru că veți înțelege multe lucruri.
Trăim vremuri grele, frustrante, care ne vor schimba cu siguranță.
Depinde însă de fiecare om dacă schimbarea aceasta va fi spre bine sau spre rău.
Unul dintre supraviețuitorii din Tokio spune: "Trebuie să fiu recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat. Să luptăm împreună! ... Ura nu ajută la nimic."
Să încercăm și eu și voi să nu lăsăm ura să ne cuprindă sufletele și când o face totuși să reușim să o alungăm. E singura șansă să putem merge mai departe și să ne reconstruim viața. Cu fiecare zi care trece îmi dau seama că nu o să reluăm viața de unde am lăsat-o, ci trebuie să o reconstruim.Până una alta
Nu uitați!
Cumpărături făcute în siguranță=primul pas pentru viață
Pentru voi,
T. A.
Comentarii
Trimiteți un comentariu