Treceți la conținutul principal

Primul pas pentru viață

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.
Astăzi a fost o zi mult mai bună.
Poate pentru că am ieșit la cumpărături după o săptămână.

M-am echipat eu regulamentar, mi-am pregătit o declarație pe proprie răspundere și...la drum.
Un drum de 5 minute, dar cred că am fost ca un copil care e super fericit când primește prăjitura preferată.
Așa și eu să merg 5 minute printre fulgi la final de martie, a fost nemaipomenit.
Nici măcar nu mi-am acoperit capul.
Aveam nevoie de aer ca de propria viață.
Nu vă speriați, aveam masca pe față.
Trebuia însă să simt fulgii de nea și aerul rece. Zăpada se așternuse peste mugurii și florile corcodușilor și totul părea ireal. Cumva într-un timp în care noi ne confruntăm cu această pandemie natura își vedea de propria viață.
E egoistă? m-am întrebat eu.
Nu, nu e. Viața merge mai departe indiferent ce se întâmplă.
Natura știe, noi...noi trebuie doar să conștientizăm cât de mici suntem.

Pe drum am întâlnit foarte puțini oameni, dar când am intrat în magazin...
Oameni buni eu cred că trăiesc în două lumi paralele! Eram ca în cartea lui Haruki Murakami cu cele două lumi paralele: erau la fel, dar totuși atât de diferite. 
Păi erau o mulțime de oameni.
Ce să păstrezi distanța, nici nu-i interesa acest lucru. Am încercat eu cât am putut, am așteptat până omul pleca de unde voiam eu să iau și când am pus mâna pe un produs l-am luat și gata.

Să ne înțelegem nu m-am dus la un magazin mic de cartier, ci unul mai mare. Nu-i zic numele că nu are rost, dar chiar mi se pare complet anapoda atât timp cât ni se spune permanent să fim atenți să păstrăm distanța.
Au lăsat să intre în magazin câți oameni au vrut, ca în timpurile bune. La liber domle'!
Am simțit că pur și simplu ne batem joc de tot. Eu sunt așa o ființă care nu se prea ceartă, astfel încât atunci când plătesc mă uit  spre doamna de la casă: Cam multă lume în magazin! 
Mi-a dat dreptate cu o aplecare a capului, dar...
Mi-a fost așa de milă de ea.
Nu are nici un fel de protecție. O mască și mănuși, atât.
Omul e așa de aproape de ea. Of.
Lumeeee, lumeee...

Am încercat însă să fiu optimistă și mi-am zis de ce să mă supăr, rezolv ceva?
Nu.
Așa că zâmbesc cu tristețe și cu toate cumpărăturile după mine pâș-pâș până acasă.
Am ajuns acasă ca o învingătoare.
Vă dați seama cât de fericită a fost fiică-mea, cum i-au sclipit ei ochii când a primit tot de pe lista făcută timp de o săptămână.
Bravo mama!
Cred că în momentul acela m-am simțit MAMA-Supremă. (Și acum îmi vine să râd)

Când m-am liniștit, am realizat încă o dată că oamenii nu vor să învețe să se protejeze.
E foarte important să facă lucrurile bine pentru a-și proteja propria familie dacă la ei nu se gândesc.
Experiența îmi spune că învățatul înseamnă să tot repeți de mii de ori dacă trebuie, pentru a pricepe tot...omul.

Repetiția este mama învățării.

Așa, cu răbdare, o luăm de la capăt...
Oameni buni când mergeți la cumpărături aveți mare grijă să nu duceți acasă acest virus.
Încercați să respectați următoarele sfaturi scrise de Cristian China-Birta într-o inițiativă #AsteaAsaSeFac,

  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

1
Lumeeee, lumeee...
Reguli simple și foarte clare. 
Eu le-am învățat și le pun în aplicare, așa că puteți și voi cu siguranță. 

Revenind la Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, mi-am adus aminte zilele trecute de o carte a lui numită Underground. O carte interesantă, dar nu prea ușor de citit, pentru că prezintă atentatul de la Tokio cu gaz sarin și spiritul japonez. 
Cartea este structurată în principal pe mărturiile tulburătoare ale supraviețuitorilor. 
E o recomandare pentru voi.
O carte asupra căreia merită să vă opriți pentru că veți înțelege multe lucruri.

Trăim vremuri grele, frustrante, care ne vor schimba cu siguranță. 
Depinde însă de fiecare om dacă schimbarea aceasta va fi spre bine sau spre rău. 
Unul dintre supraviețuitorii din Tokio spune: "Trebuie să fiu recunoscător pentru tot ce mi s-a întâmplat. Să luptăm împreună! ... Ura nu ajută la nimic."

InfographicSă încercăm și eu și voi să nu lăsăm ura să ne cuprindă sufletele și când o face totuși să reușim să o alungăm. E singura șansă să putem merge mai departe și să ne reconstruim viața. Cu fiecare zi care trece îmi dau seama că nu o să reluăm viața de unde am lăsat-o, ci trebuie să o reconstruim.

Până una alta
Nu uitați!

Cumpărături făcute în siguranță=primul pas pentru viață

Pentru voi,
     T. A.












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dacă aș fi...

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi amuzată.Da, da...știu. O să mă întrebați ce găsesc de râs într-un timp al încercărilor. Spre surprinderea mea, mai sunt zile în care zâmbetul revine așa de nicăieri. Pur și simplu.
Am lipsit o perioadă destul de lungă, dar asta e pentru că încă nu reușesc să-mi partajez programul în așa fel încât să am timp de lucru- timp de scris - timp liber- timp de studiu. Și ele se îmbină așa de haotic, încât la final de săptămână îmi spun: „Of, iarăși ai uitat de blog!”
Un alt aspect important este faptul că înainte de pandemia...( aici sunt câteva cuvinte pe care voi nu trebuie să le auziți😃) a sta în fața ecranului și a scrie pe tastatură era o adevărată relaxare, o plăcere nevinovată, dacă vreți voi, iar acum, de când cu situația aceasta „minunată” deabea aștept să închid calculatorul și să nu mai văd ecranul.  Munca online din punctul meu de vedere este cea mai neinspirată muncă.  Adică, să ne înțelegem, pentru angajator este nemaipomenit, deoarece oa…

Reconectare la umanitate

Mi-am prins flori în păr și privesc spre voi cu zâmbet.Viața este cu bune și rele, important este să avem încredere în noi și să ne „ridicăm” de fiecare dată de jos și să o luăm de la început. Trăim cu trecutul în suflet, trebuie să ne împăcăm cu el într-un final, dar acesta nu trebuie să ne definească.  Noi suntem ceea ce suntem, nu ceea ce cred alții despre noi sau ce vor alții de la noi.
În ultimele luni viața noastră, a tuturor, s-a schimbat total.  Virusul acesta ne-a „furat” liniștea. Toți ne-am văzut obligați să luăm o pauză de la realitatea personală. Spre surprinderea mea majoritatea populației a acceptat foarte ușor toate măsurile.  Zic eu, că toți am dat dovadă de responsabilitate. Mă întreb tot mai mult dacă sacrificiul pe care l-am făcut toți este apreciat și a contat? Oare? Mi-aș dori să văd mai multă încredere și speranță, calm și responsabilitate, pentru că acestea se transmit. Întotdeauna, chiar întotdeauna ele pleacă de „sus” în „jos”. Eu sunt...„jos”, voi? Și nu simt calmul…

Scrisoare pentru prietenii mei...

Scrisoare pentru prietenul meu și pentru prietena mea

Copil uimit, cu ochii mari, cu privirea debusolată, cu durere și întristare în sufletul și inima mea...
Așa mă simt. Așa sunt.
Sunt proastă câteodată. Chiar de chiar. Îmi pare rău, tare rău. Sincer. Doar acum mi-am dat seama că v-ați simțit nedreptățiți. Aveți dreptate, chiar aveți.

Draga mea prietenă și dragul meu prieten,
Voi doi nu vă cunoașteți, nici măcar nu știți de existența celuilalt, eu sunt doar un punct comun.
In urmă cu două săptămâni v-am pus aceeași întrebare. Nu mi-ati răspuns, dar mi-ati promis că o să o faceți. Ați fost sinceri...doar că mie mi se pare că timpul se termină. Mi-am dorit atât de mult acel răspuns încât...am fost dezamăgită.
Nu de voi sunt dezamăgită, departe de mine gândul, nu!
Dezamăgită de mine, de dorința imensă de a știi că voi sunteți bine, sunteți fericiți, că viața voastră e una liniștită...Asta mi-am dorit să aud de la voi.
De ce? o să mă întrebați.
Păi pentru că indiferent ce credeți voi...s…