Arc peste timp, peste sentimente, peste trăiri. Oricât de mult vrem să ne reconectăm la viața pe care am trăit-o înainte de oprirea în loc a lumii (Știți voi!), nu reușim. Sunt două pespective diferite. Stați o clipă și priviți în oglindă. Prima data din partea stângă, apoi din partea dreaptă. Vedeți același lucru? Cele două imagini sunt aproape identice. Aproape. Mici detalii le fac diferite. Aceste detalii ne îndepărtează așa de mult de lumea și timpul petrecut înainte și de ceea ce trăim acum. Infinit de mult. Schimbări peste schimbări.
Lumea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, copii s-au schimbat și ei. Totul e altfel, nimic nu mai este la fel. Gândirea noastră s-a modificat, dar oricât de mult mă întreb în ultimul timp, dacă în bine, nu pot să mă hotărăsc asupra răspunsului. Mă uit în jur și văd fețe, nu oameni, văd indivizi grăbiți, nu oameni, văd stresul zilei, nu oameni. Grimase, nu zâmbete. Fețe împietrite, nu fericire. Îngrijorare, multă îngrijorare, nu speranță.
Toate acestea sunt încrustrate adânc în sufletele tuturor, chiar și a copiilor, ceea ce este și mai tragic. Unde este copilăria aceea fără griji, pe care am avut-o noi? Cu jocuri și stat afară până târziu și cărți citite în noapte... Unde e fericirea din zâmbetul unui copil, când primește o simplă bomboană? Nimic nu-i mai mulțumește, nimic nu ajunge la așteptările lor...
Arc peste sentimente. Imagini a unor oameni dezbrăcați de iubire, de bunătate și veselie. Cum să fii vesel, când nu reușești să-l faci fericit pe cel de lângă tine? Cum să fii vesel, dacă mâine nu mai ai de lucru? Unde e siguranța zilei de mâine?
Sigur că un milion de întrebări se întrevăd în zare, dar cum putem să oprim acest iureș? Cum ne revendicăm omenirea, într-o lume în care tehnologia avansează pe zi ce trece. Citeam astăzi o știre, în care spunea că există un prototip al unui robot, care are capabilitatea de a-și schimba forma, solid-lichid, pentru a trece prin anumite locuri. Cam asta era ideea. Nu contează cine l-a făcut, sau din ce este realizat, ci doar ce poate face. Mi-am adus aminte de motivul pentru care am numit blogul: Tehnologie...amară! Cu cât avansăm mai mult, omul va suferi mai mult.
Priviți cu atenție și găsiți în jurul vostru lucruri, locuri, oameni care să vă facă să zâmbiți. Căutați cu atenție bucuria în lucruri simple: lecturarea unei cărți, ascultarea unei melodii preferate sau de ce nu, dansați!!!
Pentru cei care nu ați citit cărțile lui Steve Berry, vi le recomand din tot sufletul. Modul în care scrie autorul te determină să nu lași cartea din mână. Personajele sunt complexe, iar acțiunea este așezată pas cu pas cu finețe până la punctul culminant. Când termin o carte a acestui autor, mă întreb mereu, cum a reușit să mă transpună în mijlocul acțiunii și să trăiesc alături și prin personaje, totul. Minunat! Mi-am dorit foarte mult cartea "Foc și sânge", de George R.R. Martin. Pot să spun că am așteptat-o cu nerăbdare, fiind o fană a carților "Urzeala Tronurilor". A cărților, nu a filmului! Dar am fost tare dezamăgită de felul în care este scrisă cartea această. O cronică. Stil greoi, personaje multe. Acțiune când și când. Timp fragmentat. Am reușit să citesc jumătate și de 2 luni stă acolo și nu știu să mă mai străduiesc, sau nu? Cine știe!
În ultima vreme am încercat să-mi depășesc anumite limite. Să ies din zona de confort și să fac ceva strict pentru mine, pentru a-mi bucura sufletul și a da jos masca aceasta a tristeții, care a pus stăpânire și pe mine, asemeni lumii în care trăiesc.
Așa că viața...în pași de dans, a început cu ceva timp în urmă. Recunosc sunt antitalent, dar am un dar de a persevera într-un lucru, dacă-mi doresc ceva, că până la urmă începe să-mi placă! Așa că iată-mă învățnd pași de dans, concentrând fiecare fibră a ființei mele în cântecul repetitiv, dar zâmbind la fiecare acord final. Nu, nu petru că dansez bine, ci pentru că fac acest lucru îmreună cu alte doamne care-și doresc asemeni mie, să schimbe ceva în viața lor. Poate nu reușesc să dansez minunat, dar cu siguranță simt o schimbare în felul în care trăiesc o melodie. Și dacă tot am ajuns la această, trebuie să vă mărturisesc că melodia Flowers a cântăreței Miley Cyrus este minunată. De mult nu mi-a mai plăcut ceva așa de mult.
Timp cu timp. Faceți din ce aveți timp al bucurie, depășiți masca impenetrabilă a tristeții, stresului zilnic și dați o șansă sufletului să fie fericit, chiar și pentru câteva clipe când citiți, ascultați muzică, desenați, dansați sau doar priviți un peisaj minunat de iarnă. Redescoperiți lumea!
Pentru voi,
Mihaela.
Comentarii
Trimiteți un comentariu