Treceți la conținutul principal

else's viewpoint...

Sunt așa de fericită!
Tu, fericită? spuneți voi uimiți. Acum?
Da! Da! Acum în momentul acesta.
De ce? întrebați voi ridicând mâinile a neîncredere.
Pentru că...fericirea este clipa aceea când...sufletul este liniștit!
Tu...acum, ai liniște? întrebați voi nedumeriți.
Da! În drum spre casă am avut o revelație! Mi-am dat seama de două lucruri importante: că de aseară de când am postat ( s-au mai degrabă am revenit!!!) cititorii mei fideli și nu numai, au citit!
( Inseamnă că...v-a fost dor de mine!!!! Mă alint...) și încă ceva care poate o să vi se pară straniu...

Straniu? șoptiți voi. Ce idee ți-a mai venit?
E ceva...destul de greu de explicat în cuvinte...Vedeți voi, de o vreme în rugăciunea mea...spun același lucru...Și astăzi așa într-o străfulgerare am văzut: ceea ce vreau, se întâmplă deja!
Nu înțelegem nimic! spuneți voi.
Păi, nici nu vreau să înțelegeți! râd eu.
Dar noi...vrem! Care este dorința ta?
Interesant...Vedeți voi multă lume își dorește fericirea...Doar că prin fericire oamenii înțeleg bucuria de a fi cu cineva drag. Și sunt oarecum de acord cu ei, așa este în firea omenească...
Dar fericirea este mai mult de atât...este dorința noastră de a fi alături de aproapele nostru, este dorința aceea șoptită seară de seară cu lacrimi în ochi...pentru a primi o îmbrățișare...
Nu orice îmbrățișare, nu. Una specială...asta îmi doresc!

Îmbrățișare specială? spuneți voi neîncrezători.
Da. Specială. Și astăzi mi-am dat seama că o am deja, doar că nu am văzut-o! Straniu, nu? Chiar și pentru mine este ciudat cum uneori văd "peste lucruri', "peste timp"!

Să facem un exercițiu simplu: închideți ochii și vă imaginați că vreți o îmbrățișare. O doriți, pur și simplu. O simțiți ca și cum este adevărată, pentru că persoana de la care vreți îmbrățișarea există în viața voastra sau a existat.
Dar...dacă dorim o îmbrățișare de la...Cum am putea să o primim?
Este imposibil, o să spuneți voi.
Este posibil, spun eu. Trebuie să vedem și să simțim dincolo de...tot!
Vorbești prosti în seara aceasta! râdeți voi de mine. Nu înțelege nimeni, nimic!

Da...șoptesc eu cu lacrimi de fericire în ochi. Astăzi am învățat încă o dată că există și alt punct de vedere! Acela știut de atâția creștini, dar care se pierde în necredința noastră.
Am văzut astăzi brațele care mă îmbrățișează: În fiecare zi în jurul meu sunt 3, 4 sau 5 prieteni! În toată această perioadă nu a fost o zi în care să nu am cel puțin un  prieten lângă mine!
Astăzi mi i-am imaginat așa ca niște puncte care mă înconjoară și ...straniu, repet, până și pentru mine: Am văzut mâinile Maicii Domnului cum mă ocrotește prin oameni.

Dorința mea...e așa de simplă...Acum înțelegeți? Unii, da alții, nu!
Dar așa este viața, ne punem mereu întrebări și căutăm mereu răspunsuri. Nu putem da răspunsuri pentru că fiecare dintre noi are o cale în viață și nu putem schimba nimic!
De ce? Simplu. Pentru că trebuie să fim într-un loc atunci când trebuie!
Pentru că este...
Viața e grea...foarte grea, șoptesc eu tristă.
Dar erai fericită! strigați voi revoltați.
Da, sunt. Doar că din alt punct de vedere fericirea...este așa de rară!

În urmă cu aproape două luni v-am spus așa într-un articol:
"Luați fericirea din palmele mele și puneți-o în inima voastră!"
Acum vă spun așa:
"Dacă o aveți să-i purtați de grijă, ca nimeni să nu se atingă de ea. Și nu uitați să vă bucurați din tot sufletul de ea! Pentru că viața este scurtă și cine știe mâine ce o să fie."

Aseară v-am vorbit despre povestea rozarului. Nu pot să v-o spun, dar pot să vă arăt...
Pe fiecare parte se spune o rugăciune...
O lacrimă, o rugăciune, o dorință...
O rugăciune, o lacrimă...
O rugăciune, fericire...
O lacrimă, fericire...
Fericire, o dorință...
O dorință împlinită...
O lacrimă, o rugăciune, mulțumire...
Mulțumire...

Fericirea este...momentul în care TU mă prinzi în brațele tale și simt că sunt...protejată!


***
Pentru voi rozarul meu...pe unealta mea de scris!
Doar pentru voi...
Astăzi, mai mult ca altădată, v-am simțit alături de mine.
Cum? spuneți voi uimiți.
Ați uitat că...văd, așa șmecherește!
Vă mai spun un cuvânt doar, un cuvânt pe care l-am învățat de mică:
MULȚUMESC!






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tăcerea din sufletul tău/meu

Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. D eseori o durere imensă șterge din suflet tot. Este, cum să spun, asemeni unei furtuni care mătură tot în cale. Acel uragan de care tot vorbesc eu de doi ani. Un uragan care distruge totul, lăsând în urma lui numai prăpăd. Și tăcere. O tăcere adâncă. Care doare. Indefinită pentru cei din jurul tău, dar atât de plină de sensuri pentru tine. Nimeni și nimic nu va înțelege ce este în sufletul tău. Nimeni și nimic nu poate readuce părțile frumoase din trecut înapoi în viața ta. S-a șters. Delete. Degeaba cauți. Mintea ta refuză să mai readucă informațiile. Nimic nu te sperie mai mult decât tăcerea din sufletul tău. Î n timp, ea devine asemeni unui lac într-o zi frumoasă de vară. De o frumusețe ieșită din comun, dar...fără sens dacă ești singur. Când primești pe altcineva în sufletul tău... Știi. Știi că nu vine acolo pentru a umple golul acela, ci pentru a construi împreună un alt vis, o altă realitate a vieții t...

Planul

M i-am prins flori în păr și privesc spre voi cu bucurie. Îmi doresc să am suficient timp pentru a scrie mai mult. Sufăr că nu pot să mă concentrez suficient atunci când scriu, din diferite motive,  nici nu contează care. Ideile, gândurile, scrisul meu acum nu are cursivitate și asta chiar mă enervează!😀 Păi cum e posibil? Dau sfaturi la alții și la mine nu le aplic? D a, cam așa. Lăsând gluma chiar am o perioadă în care nu mă pot concentra. Ai îmbătrânit,  râdeți voi. Da, da...și asta! Cred însă că vremea e de vină. Vreau primăvară! Vreau culoare! Vreau adierea vântului să-mi mângâie pletele să mă dezmierde și să-mi șoptească cuvinte numai de noi știute. Vreau...timp pentru scris. Intr-un colț de lume, într-o casă cu pridvor, într-o curte plină de câini și pisici și flori multe flori. Vreau liniște, ca din liniște să pot să-mi deapăn povestea pas cu pas, idee cu idee, până e un tot unitar. Vreau să nu mai uit cuvinte! Și vreau să nu mai uit de mine. Pentru că ...

Frumusețea cititului

M i-am prins flori în păr și fluturi în suflet și zâmbesc spre voi cu bunătate și tristețe. Știu, știu o să mă întrebați de ce tristețe! Păi.. E greu de explicat. E greu de înțeles chiar și de către mine! Așa că, mi-am propus să las tristețea pentru cinci minute într-un colț al inimii mele și să vorbesc cu voi! Da, da...scrisul meu e un mod de a povesti cu voi! V -am prezentat o carte interesantă de citit acum două zile. Normal că trebuie să vă prezint foarte pe scurt și continuarea. Dar să știți că am ales la întâmplare, din dorința de a cunoaște alt scriitor, pentru că m-am împotmolit la ultima carte pe care am achiziționat-o al lui Haruki Murakami , Underground . Îmi place atât de mult cum scrie, dar aici nu am putut să trec de 50 de pagini. Cum să vă spun, am înțeles că este prezentat un atentat, dar nu pricep de ce ar trebui să prezinți o mulțime de oameni cu trăirile lor din acel moment. Disperarea oamenilor, lipsa de ajutor și de compasiune cumva șochează. Două lumi, u...