Sunt așa de fericită!
Tu, fericită? spuneți voi uimiți. Acum?
Da! Da! Acum în momentul acesta.
De ce? întrebați voi ridicând mâinile a neîncredere.
Pentru că...fericirea este clipa aceea când...sufletul este liniștit!
Tu...acum, ai liniște? întrebați voi nedumeriți.
Da! În drum spre casă am avut o revelație! Mi-am dat seama de două lucruri importante: că de aseară de când am postat ( s-au mai degrabă am revenit!!!) cititorii mei fideli și nu numai, au citit!
( Inseamnă că...v-a fost dor de mine!!!! Mă alint...) și încă ceva care poate o să vi se pară straniu...
Straniu? șoptiți voi. Ce idee ți-a mai venit?
E ceva...destul de greu de explicat în cuvinte...Vedeți voi, de o vreme în rugăciunea mea...spun același lucru...Și astăzi așa într-o străfulgerare am văzut: ceea ce vreau, se întâmplă deja!
Nu înțelegem nimic! spuneți voi.
Păi, nici nu vreau să înțelegeți! râd eu.
Dar noi...vrem! Care este dorința ta?
Interesant...Vedeți voi multă lume își dorește fericirea...Doar că prin fericire oamenii înțeleg bucuria de a fi cu cineva drag. Și sunt oarecum de acord cu ei, așa este în firea omenească...
Dar fericirea este mai mult de atât...este dorința noastră de a fi alături de aproapele nostru, este dorința aceea șoptită seară de seară cu lacrimi în ochi...pentru a primi o îmbrățișare...
Nu orice îmbrățișare, nu. Una specială...asta îmi doresc!
Îmbrățișare specială? spuneți voi neîncrezători.
Da. Specială. Și astăzi mi-am dat seama că o am deja, doar că nu am văzut-o! Straniu, nu? Chiar și pentru mine este ciudat cum uneori văd "peste lucruri', "peste timp"!
Să facem un exercițiu simplu: închideți ochii și vă imaginați că vreți o îmbrățișare. O doriți, pur și simplu. O simțiți ca și cum este adevărată, pentru că persoana de la care vreți îmbrățișarea există în viața voastra sau a existat.
Dar...dacă dorim o îmbrățișare de la...Cum am putea să o primim?
Este imposibil, o să spuneți voi.
Este posibil, spun eu. Trebuie să vedem și să simțim dincolo de...tot!
Vorbești prosti în seara aceasta! râdeți voi de mine. Nu înțelege nimeni, nimic!
Da...șoptesc eu cu lacrimi de fericire în ochi. Astăzi am învățat încă o dată că există și alt punct de vedere! Acela știut de atâția creștini, dar care se pierde în necredința noastră.
Am văzut astăzi brațele care mă îmbrățișează: În fiecare zi în jurul meu sunt 3, 4 sau 5 prieteni! În toată această perioadă nu a fost o zi în care să nu am cel puțin un prieten lângă mine!
Astăzi mi i-am imaginat așa ca niște puncte care mă înconjoară și ...straniu, repet, până și pentru mine: Am văzut mâinile Maicii Domnului cum mă ocrotește prin oameni.
Dorința mea...e așa de simplă...Acum înțelegeți? Unii, da alții, nu!
Dar așa este viața, ne punem mereu întrebări și căutăm mereu răspunsuri. Nu putem da răspunsuri pentru că fiecare dintre noi are o cale în viață și nu putem schimba nimic!
De ce? Simplu. Pentru că trebuie să fim într-un loc atunci când trebuie!
Pentru că este...
Viața e grea...foarte grea, șoptesc eu tristă.
Dar erai fericită! strigați voi revoltați.
Da, sunt. Doar că din alt punct de vedere fericirea...este așa de rară!
În urmă cu aproape două luni v-am spus așa într-un articol:
"Luați fericirea din palmele mele și puneți-o în inima voastră!"
Acum vă spun așa:
"Dacă o aveți să-i purtați de grijă, ca nimeni să nu se atingă de ea. Și nu uitați să vă bucurați din tot sufletul de ea! Pentru că viața este scurtă și cine știe mâine ce o să fie."
Aseară v-am vorbit despre povestea rozarului. Nu pot să v-o spun, dar pot să vă arăt...
Pe fiecare parte se spune o rugăciune...
O lacrimă, o rugăciune, o dorință...
O rugăciune, o lacrimă...
O rugăciune, fericire...
O lacrimă, fericire...
Fericire, o dorință...
O dorință împlinită...
O lacrimă, o rugăciune, mulțumire...
Mulțumire...
Fericirea este...momentul în care TU mă prinzi în brațele tale și simt că sunt...protejată!
***
Pentru voi rozarul meu...pe unealta mea de scris!
Doar pentru voi...
Astăzi, mai mult ca altădată, v-am simțit alături de mine.
Cum? spuneți voi uimiți.
Ați uitat că...văd, așa șmecherește!
Vă mai spun un cuvânt doar, un cuvânt pe care l-am învățat de mică:
MULȚUMESC!
Tu, fericită? spuneți voi uimiți. Acum?
Da! Da! Acum în momentul acesta.
De ce? întrebați voi ridicând mâinile a neîncredere.
Pentru că...fericirea este clipa aceea când...sufletul este liniștit!
Tu...acum, ai liniște? întrebați voi nedumeriți.
Da! În drum spre casă am avut o revelație! Mi-am dat seama de două lucruri importante: că de aseară de când am postat ( s-au mai degrabă am revenit!!!) cititorii mei fideli și nu numai, au citit!
( Inseamnă că...v-a fost dor de mine!!!! Mă alint...) și încă ceva care poate o să vi se pară straniu...
Straniu? șoptiți voi. Ce idee ți-a mai venit?
E ceva...destul de greu de explicat în cuvinte...Vedeți voi, de o vreme în rugăciunea mea...spun același lucru...Și astăzi așa într-o străfulgerare am văzut: ceea ce vreau, se întâmplă deja!
Nu înțelegem nimic! spuneți voi.
Păi, nici nu vreau să înțelegeți! râd eu.
Dar noi...vrem! Care este dorința ta?
Interesant...Vedeți voi multă lume își dorește fericirea...Doar că prin fericire oamenii înțeleg bucuria de a fi cu cineva drag. Și sunt oarecum de acord cu ei, așa este în firea omenească...
Dar fericirea este mai mult de atât...este dorința noastră de a fi alături de aproapele nostru, este dorința aceea șoptită seară de seară cu lacrimi în ochi...pentru a primi o îmbrățișare...
Nu orice îmbrățișare, nu. Una specială...asta îmi doresc!
Îmbrățișare specială? spuneți voi neîncrezători.
Da. Specială. Și astăzi mi-am dat seama că o am deja, doar că nu am văzut-o! Straniu, nu? Chiar și pentru mine este ciudat cum uneori văd "peste lucruri', "peste timp"!
Să facem un exercițiu simplu: închideți ochii și vă imaginați că vreți o îmbrățișare. O doriți, pur și simplu. O simțiți ca și cum este adevărată, pentru că persoana de la care vreți îmbrățișarea există în viața voastra sau a existat.
Dar...dacă dorim o îmbrățișare de la...Cum am putea să o primim?
Este imposibil, o să spuneți voi.
Este posibil, spun eu. Trebuie să vedem și să simțim dincolo de...tot!
Vorbești prosti în seara aceasta! râdeți voi de mine. Nu înțelege nimeni, nimic!
Da...șoptesc eu cu lacrimi de fericire în ochi. Astăzi am învățat încă o dată că există și alt punct de vedere! Acela știut de atâția creștini, dar care se pierde în necredința noastră.
Am văzut astăzi brațele care mă îmbrățișează: În fiecare zi în jurul meu sunt 3, 4 sau 5 prieteni! În toată această perioadă nu a fost o zi în care să nu am cel puțin un prieten lângă mine!
Astăzi mi i-am imaginat așa ca niște puncte care mă înconjoară și ...straniu, repet, până și pentru mine: Am văzut mâinile Maicii Domnului cum mă ocrotește prin oameni.
Dorința mea...e așa de simplă...Acum înțelegeți? Unii, da alții, nu!
Dar așa este viața, ne punem mereu întrebări și căutăm mereu răspunsuri. Nu putem da răspunsuri pentru că fiecare dintre noi are o cale în viață și nu putem schimba nimic!
De ce? Simplu. Pentru că trebuie să fim într-un loc atunci când trebuie!
Pentru că este...
Viața e grea...foarte grea, șoptesc eu tristă.
Dar erai fericită! strigați voi revoltați.
Da, sunt. Doar că din alt punct de vedere fericirea...este așa de rară!
În urmă cu aproape două luni v-am spus așa într-un articol:
"Luați fericirea din palmele mele și puneți-o în inima voastră!"
Acum vă spun așa:
"Dacă o aveți să-i purtați de grijă, ca nimeni să nu se atingă de ea. Și nu uitați să vă bucurați din tot sufletul de ea! Pentru că viața este scurtă și cine știe mâine ce o să fie."
Aseară v-am vorbit despre povestea rozarului. Nu pot să v-o spun, dar pot să vă arăt...
Pe fiecare parte se spune o rugăciune...
O lacrimă, o rugăciune, o dorință...
O rugăciune, o lacrimă...
O rugăciune, fericire...
O lacrimă, fericire...
Fericire, o dorință...
O dorință împlinită...
O lacrimă, o rugăciune, mulțumire...
Mulțumire...
Fericirea este...momentul în care TU mă prinzi în brațele tale și simt că sunt...protejată!
***
Pentru voi rozarul meu...pe unealta mea de scris!
Doar pentru voi...
Astăzi, mai mult ca altădată, v-am simțit alături de mine.
Cum? spuneți voi uimiți.
Ați uitat că...văd, așa șmecherește!
Vă mai spun un cuvânt doar, un cuvânt pe care l-am învățat de mică:
MULȚUMESC!
😚
RăspundețiȘtergere